Tot plecam...

...inspre Predeal. Planurile initiale ziceau ceva de luni, dar cum a trebuit sa asteptam dupa un act astazi suntem tot in Bucuresti. Colocatarii mei dorm (cred si eu, cel mic nu l-a lasat pe cel mare sa doarma noaptea trecuta, asa ca isi revin acum). Iar eu am impachetat toate hainele de ieri, le-am mutat la usa, iar mancarea se dezgheata pe undeva prin bucatarie.

LE: tot in Bucuresti, am mutat mancarea in congelator si probabil ca o vom uita acolo maine.

Bilant

La sfarsit de 2009 pot spune ca a fost un an bun. Mai mult chiar, unul excelent!

Anul trecut asteptam cu nerabdare data de 5 ianuarie cand urma sa am confirmarea finalizarii unui proiect, unul din cele mai frumoase la care lucrasem in ultima perioada.

Ciudat, dar toate acestea par tare departe acum. Nici nu credeam ca voi avea un an atat de plin fara toata agitatia job-ului.

A fost un an fara prea multe carti citite (dar tot e bine ca sunt la plural), fara vizionari de filme, fara prea multe locuri noi vizitate (Scutecia nu se pune). Si totusi un an plin de zambete, de hohote de ras, de alint, de linistit in brate, de broccoli, de jucarii. A fost anul in care m-am topit auzind pe cineva lipa-lipa prin casa cautand-o pe meme. A fost anul pe care l-am trait zi cu zi, si care parca a zburat. A fost cel mai bun an de pana acum.

Pentru carti, filme, vacante exista 2010. La multi ani!!!

Trilulilu

Imaginea se misca pentru ca nu mai ne puteam stapani hohotele de ras:)

Ce se naste din programator...

...harduri mananca.

Dupa cum se vede:


Dupa calmul cu care am facut fotografiile, este evident ca nu eu sunt programatorul, nu?

O seara minunata

Imi place luna decembrie!!! De Sfantul Andrei scoatem decoratiunile si le punem prin casa, este o luna cu vin fiert si multa scortisoara, cu seri petrecute alaturi de oameni dragi, cu impachetat de cadouri si cu...brad.
Acasa la ai mei il faceam pe 23 decembrie, cand veneau si colindatorii. De cand ne-am casatorit am devansat incet, incet data magica, ca sa ne putem bucura mai mult de el.
An de an, eu astept cu nerabdare ziua cand mergem sa il alegem, iar ajunsi acolo jumatatea aproba cu entuziasm fiecare brad: poate, poate plecam mai repede. Anul acesta nu am mai alergat prin tot orasul, am plecat toti trei in Bucur Obor. Initial ne-au dezumflat preturile, dar in drumul de intoarcere am gasit niste brado-negustori mai ancorati in realitatea financiara.

Matei a fost incantat de cand l-a vazut:
Iar astazi am stat toti trei, am ascultat colinde, am baut ceai cald si am impodobit primul brad al lui Matei.
Matei a fost project manager, noi trepadusii. Dumnealui s-a mai indeletnicit si cu zanganit de clopotei si ruptul plantelor de se gaseau prin balcon.



La final, cand am vrut sa ii aratam lui Matei bradul luminat, am constatat ca s-a ars instalatia (dupa ce tocmai o verificasem). Bine, intai am constatat ca s-a stricat intrerupatorul, l-am aruncat la cos , am schimbat intrerupatorul si abia atunci am constatat adevarata cauza...si am recuperat intrerupatorul de la gunoi.
Asa ca maine revenim cu noi fotografii.

Prima ninsoare

De fapt primii fulgi au fost sambata dimineata, dar Matei i-a ignorat complet.

Insa ieri, cum am plecat cu el prin traficul nebun si zapada viscolita, a experimentat din plin. Cum il atingea un fulg de zapada tragea aer in piept si se uita foarte nedumerit.

A fost o surpriza frumoasa pentru cele 8 luni de pui mic.

And nothing else matters

Asa a fost in 2008:)

Am fost acolo si la primul concert, si anul trecut, asteptam cu nerabdare si anul viitor!

Cu colindul si noi...

Am primit o blogo-leapsa, prima de altfel de pana acum, de pe un taram cu printese.

Cu riscul de a parea un cliseu, mie chiar imi plac colindele lui Stefan Hrusca, mai ales:



Si nu imi plac doar cele autohtone, ci si:



Si cu iz de amintiri...Cand pe 23 decembrie porneam cu traista mamei mele la colindat si cu bunicul meu care voia sa se asigure ca ajung intreaga acasa. Doar ca eu o zbieram, nu o cantam.



Dau si eu mai departe catre Dana.

De weekend

A fost un weekend plin. Am inceput cu o seara de vineri petrecuta in 3, cu colinde si vin fiert (doar noi, copilul deocamdata apa, dar avem incredere ca va recupera pe parcurs).

Sambata am revazut doi parinti de copii frumosi si ne-am pregatit pentru marea intalnire. Cum care...cu Mosul!!!!Am pus incaltarile de pui mic, flancate de ale noastre si am plecat, sa nu il stresam pe Mos Nicolae.
Am plecat la prima seara cu scortisoara, a fost o seara plina de oameni dragi. Matei s-a plimbat din brate in brate, a alergat pisica, a dat iama in fructele de pe masa (noutatea serii-mandarina), a ras si a aplaudat.
Mos Nicolae a venit de dimineata, Matei a fost incantat (sau noi am fost incantati...?). Clar, si Mosul a vazut cat este de cuminte Pui cel Mic.
Si am plecat la MTR. Prima data cand am fost eram studenta, si era tot un targ de Mos Nicolae.
Intre timp am vazut si minunea de mall (adica ne-am proptit intr-un magazin de copii si am dat nas in nas cu locul de joaca) si am mai si votat.

Mos Nicolae

Mos Nicolae este ZA MOS, ca sa spun asa...Cu el parca incepe toata magia Sarbatorilor. Iar anul acesta a fost totul si mai special. Oare de ce:)?



Cate au incaput in ghetute mici de copil bun, mai avem imprastiate prin casa.

Principii de puericultura...

De cand am ramas insarcinati, ne-am gandit cum sa il ajutam sa devina independent. Eram hotarati sa nu il tinem in brate ca se va invata asa, sa doarma singur in camera lui, sa il lasam sa se joace singur...
Robert a parasit tabara primul. In prima luna a lui Matei l-a tinut mai mult in brate, il gaseam noaptea langa patutul lui mangaindu-l. Eu am vrut sa mai poposim cu el in camera, voiam sa ma bucur cat mai mult de el asa... mic, mic. Aici ne-am completat bine...
Matei ne-a tras de maneca, prin plansete, cum altfel, ba pe unul, ba pe altul pana am invatat sa il ascultam.
Nu il tinem doar in brate, avem si slinguri si mei tai. Doarme in camera lui, in patutul lui prima parte a noptii. In timp ce scriu, baietii dorm in sufragerie, in spatele meu...pentru ca pe la 3-4 se muta cu noi. Ne jucam cu toate sticlele, ursuletii, zdranganelele. Toti 3. Si nu il limitam, se plimba dupa noi prin toata casa. Si la noi, si la bunici. Poate asa se lasa Bunibu de fumat, caci Matei se duce repede si incepe sa bata in usa de nu ii tihneste femeii tutunul:).Din pacate mai si cade, daca as putea gasi o solutie si pentru asta.

Ne dorim sa doarma in camera lui, in patutul lui, toata noaptea. Am incercat sa il lasam sa adoarma singur, pe la sfarsitul verii. Initial am fost mandri de noi, dupa care ne-am dat seama ca asa nu il invatam sa adorama, ci il invatam sa nu se bazeze pe noi. Asa ca am decis sa nu il fortam, sa il ajutam incet, incet sa ajunga acolo fara teama si fara sa il mai lasam singur.

Pana la urma, vrem doar sa fie FERICIT!