Sunt lucruri pentru care unii nu sunt facuti si gata...In cazul nostru (al meu, dar folosim pluralul de cuplu) eu nu ar trebui sa dorm cu copilul.
Imi place mult sa dormim impreuna, il iau in brate noaptea sau ma trezesc doar sa il mangai. Eventual mai raman si ma uit la el cat este de minunat.
De la inceput imi era teama sa dorm cu el. Toti imi spuneau sa stau linistit, insctintul matern ma va avertiza de fiecare data. Ori eu sunt surda si nu il aud, ori al meu instinct nu prea este vigilent.
A mai cazut Matei din pat cu mine langa el (posibil chiar din cauza mea), m-a mai trezit sotul ca ma urcasem peste Galusca, dar cam atat. Pana sambata cand pe la 2 noaptea ma trezeste suav intrebarea: Unde e Matei? Cum adica unde e? evident ca langa mine, uite-l aici.....stai ca nu este...poate ar trebui sa aprinzi lumina. NU ERA! M-am speriat ingrozitor, l-am cautat in tot patul de 2.5/2m (din locuinta de tranzitie, nu e al nostru). L-am gasit sub o perna, il acoperea cu totul. L-am zgaltait, crezusem ca s-a sufocat. Copilul nostru care se trezeste daca arunci un ac in alta camera nici nu se misca. Intr-un final a tresarit o manuta de ne-a venit inima la loc.
Acum ne-am linistit.
Ansamblul de călătorie
acum 1 oră
Da, stiu ca aveti perne mari...
RăspundeţiŞtergereImi imaginez ca nu e usor sa dormi cu astfel de griji :)
RăspundeţiŞtergereNumai bine!
Ok, daca pana acum am dormit cu Piscotul fara probleme (el doarme si la el in pat si cu noi ... cum are chef) de-acum incolo nu cred ca voi mai inchide un ochi cand e langa mine :D
RăspundeţiŞtergereMami de Piscotel
Pernele ca pernele, dar patul? Patul este imens, nene, nu-i de mirare ca s-a pierdut copilul in el.
RăspundeţiŞtergerePatul nu este al nostru, acum am revenit la inghesuiala originala:)
RăspundeţiŞtergere