Matei a evoluat incredibil in ultima vreme, ne uimeste cate lucruri stie. Da, cand ai un copil este foarte usor sa intelegi entuziasmul realizarilor de genul: isi tine capul, sta in picioare, mananca singur. De fapt este modul celor mici de a ne invata ca bucuria chiar sta in lucruri marunte.
Matei vorbeste din ce in ce mai mult. Pe langa cuvintele magice, spune bebe, cis (probabil inchis), tetea (cartea). S-au reintors pa, pa si mama (si tare ma bucura). Alearga dupa caini strigand ham, ham.
Si nu doar vorbeste, face o gramada de minunatii. Ne mangaie, ne arata rand pe rand de 10- 15 ori nasul, ochii , gura. Ale noastre, ca noi avem dificultati in a le identifica:) Ne roaga sa ii citim, intai bland: buiu, buiu iar daca nu ne conformam imediat da cu cartea in noi si striga: buiu, buiu.
Si face pozne. Cand il prind unde nu are voie (de exemplu inmuind paine in vasul de toaleta si spunand papa, papa) incepe sa rada si sa tropaie de fericire.
Imi place foarte mult ca ne explica ce vrea. Astazi voia afara, a tras intai de usa, dupa care mi-a adus sandalele. Cand a vazut ca nu actionez mi-a adus palariuta si m-a pus sa i-o pun pe cap si asa a plecat la usa. Adica PALARIUTA pe care nu reusim sa o purtam mai mult de 2 secunde. Am iesit, evident.
Si ma cauta prin casa...Intr-o seara il auzeam strigand imperativ mama...mama...a urmat o intrebare mama? cand mi-a auzit glasul dupa niste cutii. Iar cand m-a vazut a exclamat cu un zambet asa de mare mama! Cand a invatat sa puna intrebari?
Si ne place in casa noua. Ne este dor de Dana si Ioana, dar incet, incet ne vom mobiliza sa ne vedem mai des.
Nu sunt gata
Cu 49 minute în urmă
citesc cu mare placere si interes despre evolutia lui Matei. Felicitari pentru realizari. La mai mare!
RăspundeţiŞtergere