O clipă

Mă uit la el si nu îmi vine să cred că este al meu.

Îmi este greu sa îi cumpar haine singură pentru că toate mi se par mari pentru puiul mic care de abia se vede din braţele mele. Îl pun cu mult drag în sling sau în meitai pregătită să colind oraşul cu el, iar după 50 de metri mă doare spatele de la cele 13 kilograme ale lui. Iau slingul tot timpul cu noi că poate va mai dormi aşa.

Îl văd cum aleargă în cadă şi îşi spală jucăriile şi îmi amintesc de piticul speriat de apa prea fierbinte din primele zile. Acum ne spune şi când este uf şi când este ese.

Îi scot periodic pijamaua din prima lună şi mă minunez că îi îmbracă doar picioarele.

Mă mir că aproape fiecare obiect are un nume si nu se mai uită întrebător la mine. Şi sunt nedumerita când imi spune mami, du-te.

Mă mir ca a crescut într-o clipa. Si astept noaptea când se cuibăreşte lânga mine şi mai pot să simt miros de copil mic si fericit.