1. Ați citit/vi s-au citit povești sau basme în copilărie? Poate chiar ceva românesc? Ce titluri vă amintiți sau v-au rămas dragi?
La inceput mi s-au spus povesti, il chinuiam pe tata in serile cand ne vedeam, pe mine crescandu-ma bunicii, cu 3 Scufite si 2 Capre, eram foarte atenta, ca orice copil probabil, sa nu schimbe nimic si ii deschideam ochii cand adormea. Dupa care imi amintesc ca mi se citeau povesti- Heidi, fetita muntilor, Peter Pan, Aventurile lui Habarnam. Le stiam pe de rost si ma gaseau recitandu-le si urmarind si cu degetul de multe ori cu cartea pozitionata invers (evident, nu stiam sa citesc pe atunci). Cand am invatat sa citesc am intrat intr-o alta lume, citeam pe sub plapuma, cu cartea peste caiete si manuale prefacandu-ma ca invat si tot felul de alte tertipuri.
2. Credeți că au avut vreun rol în dezvoltarea voastră, încă din copilărie, ca viitor adult?
3. Sunteți de părere că fenomenul povestitului, mai ales în mediul familial, are o funcție importantă în educarea copilului încă de la vârste fragede? (Mai) dezvoltă acesta anumite legături între membri și transmite valori morale elementare pentru educarea unui copil?
Inca asociez lectura cu o anumita forma de educatie, imi este greu sa vad copii care nu gasesc nicio placere in a citi. In mod cert este o consecinta a obiceiurilor adultilor (pe care uneori ii inteleg, lipsa timpului liber si a obisnuintei lecturii isi spun cuvantul in a elimina cu totul cartile din viata lor). Dar cum cititul forma accesibila de educatie, prefer sa il indrept pe pitic catre acest hobby.
4. Citiți/ați citi povești copiilor dumneavoastră? Ați alege povești românești, basme din repertoriul internațional sau cele mai noi cărți pentru copii de pe piață?
Ii citim lui Matei decand avea cateva luni indiferent de autori, deocamdata este incantat de cartile cartonate cu multe imagini pe care sa le asocieze el.
5. O carte inainte de culcare sau un desen animat?
O carte inainte de culcare, insa este un obicei pe care il cam pierdem, nu prea mai este receptiv, prefera sa ne uitam pe carti in timpul zilei. Evitam desenele animate, o data la cateva zile ne convinge cu Pisicile aristocrate.
6. Credeți că o poveste “din carte” stimulează mai mult imaginația unui copil și simțul său etic elementar decât alte metode care implică povești? *În ce măsură vi se par nepotrivite sau marcante pentru un copil scenele de violență din basme (fie ele românești sau nu)? Ar trebui ele “îndulcite” sau păstrate așa cum au fost create inițial?
Sunt carti pe care le-am scos temporar din uz tocmai pentru ca mi se par prea violente pentru el. Matei are aproape 2 ani, inca nu are rabdare sa ii citesc, prefera sa recunoasca niste imagini insa cu siguranta ne apropiem de momentul povestilor pe care il astept cu nerabdare tocmai pentru a vedea cum isi va folosi el imaginatia.
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu