Am o slabiciune pentru batranii care vand in piata, in general ii consider producatori autentici, cultivatori de salata verde din tata in fiu. Eu intai analizez fiecare taraba, caut cel mai amarat vanzator si cand il gasesc parca imi vine sa plang cand ma gandesc cat a muncit ca sa vina cu 3 morcovi si 2 legaturi de ceapa . Asadar cumpar cat mai multe produse (de aceea mancam praz aproape zilnic de vroe 3 saptamani, nici nu stiam ce sa fac cu el cand i-am golit omului taraba) si il caut si data urmatoare cand ajung in piata. Cam asa am facut cu un batranel, nu prea imi trebuia nimic din ce avea, el povestea pe unde sunt cultivate, eu il cautam la fiecare vizita. Pana intr-o zi cand am aflat: de fapt produsele sunt ale nepoatei , el doar le vinde ca el nu sta la tara ci aici, la Sala Palatului.
Sau am cumparat multa telina de la o batranica, m-am tot gandit ce face ea cu atata...Ajunsa acasa am vazut ca era stricata si imi mascase stricaciunea infingand niste radacini de patrunjel (sau o fi fost pastarnac? ).
Inevitabil cumpar 4-5 legaturi de marar sau patrunjel pentru ca astea parca sunt vandute de cele mai babute dintre babute si doar nu le-oi lasa sa se duca cu marfa acasa.
Alte babute ma corup cu cate o salata verde care la taraba de langa este si mai frumoasa si mai ieftina. Dar totusi, componenta afectiva castiga in fata mercantilismului insuflat de
Si cum ma plimb eu asa prin piata, cu sacosa mea de Mega Image de parca ar fi un Hermes autentic , par cu siguranta din alta lume. Poate de asta babutele mele imi dau niste preturi mai mari decat vecinii lor. Si aici componenta afectiva castiga (prin neprezentarea celeilalte, ca par convinsa ca sunt aceleasi preturi peste tot).
Toti cei pe care ii abordez privind cultura lor sunt producatori, niciunul nu pune ingrasamant si nici nu stropesc plantele.
La vizita duminicala am decis sa iau seminte de legume de la o batrana, convinsa ca vor fi mult superioare calitativ si purificativ celor din comert. Pana am dat de semintele albastre de patrunjel...acum, cat par eu de fraiera, dar sunt crescuta la tara unde nu am vauzt seminte albastre, asa ca mi-am manifestat curiozitatea privind coloroistica lor- sunt tratate maica, normal, sa nu le manance in pamant. Evident ca nu am facut cale intorsa, doar m-am reprofilat asupra altui produs.
Iar florile ma cuceresc...In Iancului aveam o babuta tare cocosata. Ii cumparam toate florile sa apuce si ea sa mearga acasa, cine stie unde o sta...Pana intr-o zi cand am prins-o cu florile colegei de piata volanta in mana (fix dupa ce mi le vanduse mie pe ultimele) si cateva zile mai incolo am vauzt ca statea la blocul urmator, la etajul 1.
Ca sa nu discreditez aceasta categorie a comerciantilor, mentionez ca este vorba de exceptii, mai ales in cazul celor care vand direct pe strada, si ca prefer sa cumpar de la ei in continuare chiar daca ma pacalesc de cateva ori stiu ca printre ei sunt multi cei care nu raman cu mare lucru dupa ce vand si isi platesc transportul pana acasa
o, da, cunosc! Nimeni nu le stropeste, nu le trateaza, nu le ingrasa "decat cu balega, maica"! Eu am vanatajul unui oras mic, daca o exista un astfel de avantaj si pe cel ca am copilarit intr-un sat vecin. La piata imi caut intai consatenii, adica figurile cunoscute. Daca nu, ii intreb de unde sunt si cum vine din satele apropiate si impanzite de rubedeniile mele ma dau la vorba daca-l cunoaste pe "cutare alu' cutare". Dar, de obicei, ma duc la tara si targuiesc prin vecini:)
RăspundeţiŞtergereSi noi avem sursele noastre, doar ca solarul tatalui meu incepe sa "rodeasca" in vreo doua luni...
RăspundeţiŞtergere