Cum ne-am facut mari

Intr-o zi am vazut o carie...deja nu le mai stiam numarul, nu stiu ce legatura demonstrata este intre aparitia lor si alaptat insa nu pot miza nici pe lipsa uneia, asa ca am zis sa incerc...ajunsa acasa i-am povestit cum el este deja mare si ca poate nu mai are nevoie, daca vrea neparat vedem cum facem. In ceva mai mule cuvinte, insa a inteles perfect, a pus capul pe mami si s-a culcat. Acum 3 saptamani. Solicitarile ulterioare au fost chiar in joaca, de multe ori intre doua rasete si o demonstratie de cum tine minte tot si ne reda el povestea.

Avea doi ani si o saptamana pui cel mic si m-a convins inca o data ca in ritmul lui totul este posibil.

Si asta a fost, desi imi doream de ceva vreme sa incheiem parca acum am o strangere de inima uitandu-ma la el cat de mare s-a facut si cat de repede.

Seara imi cere ugasiunea (rugaciunea), se culca cu capul pe mami si cu tatoul in base (tractorul in brate). Cand vrea ne spune poezia (deja il stresez de cate ori il intreb, mi se pare atat de dulce) cusu mic, zucaus, isi acunde dupa usi, nu-i asa :), ne povesteste ce i se intampla peste zi, isi manifesta preferintele.

Cand ma simte suparata vine si ma strange in brate tare, tare cu manutele lui mici, isi pune capul pe mine si sta asa cateva secunde. Iar seara, cand ajung acasa, il aud strigand fine mami.

Cu siguranta, time flies when you are having fun.