Incerc sa plec inainte de 7 dimineata de acasa, in trafic ma intalnesc in mare doar cu reprezentantii RATBului, iar serile cand ajung acasa la 18:30 le numar pe degetele de la o mana. Cateodata eu deschid laptopul sa lucrez, iar Matei se uita la desene, dar macar stam in aceeasi camera...Si imi dau seama ca sunt impartita. Imi place FOARTE mult ceea ce fac. Pana acum 2 ani imi era suficient. Insa ma uit la pitic cum incepe sa planga ca nu pase, nu pase cand incep sa lucrez. Si stiu ca ma cauta in timpul zilei si o intreaba pe Ioana des daca vin. Iar in weekend rade tot timpul si imi spune ca mami tase, nana sivisiu si nasa a sivisiu (mami este acasa, dar nana si nasa sunt la serviciu).
Si ma intreb cand si daca voi gasi echilibrul. Iar Robert imi spune ca mai avem maxim 8 ani sa facem asta ca dupa nu vom mai fi cool:)
Ansamblul de călătorie
acum 1 oră
Eu am ales ... sa aleg :D. Si am ales sa ma bucur cat mai mult de pitic, familie si locul minunat unde traiesc. Asa ca am dat cu piciorul multor oportunitati de promovare si salariu mai bun, pentru a-mi putea pastra timpul liber si nervii intregi intr-un job prafuit si plictisitor, platit insa cu cele mai importante lucruri (in viziunea mea) din vremurile noastre - TIMP SI LIPSA DE STRES. Mai mult decat atat, spre mirarea tuturor, de comun acord cu sotul am hotarat ca faptul ca sta acasa si nu are job este de fapt in favoarea, nicicum in defavoarea noastra ca familie. Si ca banii de fapt nu sunt o problema reala, deoarece avem nevoie de muuuult mai putine lucruri decat aveam impresia inainte de a fi parinti. Si atat de putin mai este pana cand vom ramane singuri cuc ... :)
RăspundeţiŞtergereVa pupam cu mare drag si ''timpul fie cu voi'' :X