Concluzii dupa o seara excelenta!

Urasc aglomeratia,motiv pentur care aleg pe spranceana concertele la care merg.

Totul a inceput cu un Phoenix, la Festivalul de la Sighisoara (pe vremea cand nu era un bazar pe strazile cetatii) si a continuat in acelasi ton. Intr-o zi m-a sunat Nana iar dupa jumatate de ora de chiraieli total neinteligibile o auzeam clar: Vine Metallica!!!!!!!!!!!! Concert cu poveste, eram in clasa XIa si am reusit sa mutam pana si teza la fizica astfel incat sa ajungem acolo fix la 2 la cat se anuntase initial accesul. Dupa 11 ani senzatiile de atunci inca sunt foarte vii, imi amintesc persoane de 30-40 de ani venite din toata tara si pe noi care stiam pe de rost toate piesele. Si imi amintesc rabufnirea de bucurie a tuturor ca in sfarsit eram pe harta concertelor, ca Iron Maiden nu fusese o exceptie.

Era muzica bocancilor din miez de vara, hainelor negre si esarfelor cu cranii, camasilor in carouri si jeansilor care toceau bancile de La Motoare. Si imi dau seama ca aderam (in)constient si la o forma de protest impotriva superficialitatii tuturor formatiilor care apareau atunci ca ciupercile dupa ploaie. Pana la urma s-a cernut ce trebuia sa se cearna.

This is my kind of music. Jon Bon Jovi mi-a depasit asteptarile cu mult si m-am bucurat sa fiu parte dintr-un public exceptional in seara aceasta.

Noapte buna:)