Mult zgomot pentru (aproape) nimic

Poate eu sunt prea pretentioasa sau Mimi este prea mic, insa cred cei de la Antipa nu au reinventat tot ce trebuia.

Initial am crezut ca vom sta ca sardelele in muzeu judecand dupa coada de la intrare. Din feircire nu, vizitatorii sunt invitati inauntru in numar limitat. Din pacate aici incepe nebunia, sunt doua automate de bilete care functioneaza mult prea incet fata de cati vizitatori sunt blocati in "anticamera".

Muzeul este impartit pe 3 etaje, pentru copii este interesant sa vada toate animalele, Mimi a fost incantat sa vada elefantii, inteleg ca sunt aceleasi exponate intr-o alta prezentare. Un fel de aceeasi Marie cu alta palarie...sau lupul schimba parul, dar naravul ba.

Pentru ca nu vreau sa judec exponatele ci atitudinea. Ca, desi ne plangem de lipsa de cultura, am stat la coada sa intru intr-un muzeu in Bucuresti.Dar din toti angajatii muzeului nu am vazut decat doi fericiti ca sunt acolo, in muzeul in care se sta la coada la intrare. De fapt, unul fericit si unul politicos. Cel fericit era portarul. No kidding, a apostrofat doi copii vizavi de comportamentul intr-un muzeu de cred ca le-a venit sa intre in pamant de rusine , insa totul transmis cel putin politicos, cu multa rabare si mandrie ca se afla acolo. Iar celalalt caz era o doamna care ne-a indrumat cu multa rabdare catre punctul de start al vizitei noastre.

In rest figuri acre care exprimau clar disconfortul de a se afla intr-o sambata dimineata la lucru. Mai ales la magazinul de suveniruri, parca orice achizitie periclita stocul pe un an.

Despre toaleta nu voi mai da detalii, don't expect too much. Insa imi dau seama ca este greu de gestionat o hoarda de vizitatori care ignora rugamintea privind atingerea exponatelor si isi fac poze agatati de trompa elefantului. Dupa cum nu pot intelege fotografierea informatiilor de pe monitoare, there is google. In fine, aici poate sunt eu limitata:)

Foarte faine proiectiile de pe tavan, teroare a fost incantat.