Si totusi...

...pentru mine nu are cuvinte. In timp ce in urma celorlalti striga Ti ubiec, ti pup spre mine alearga si ma strange tare, tare in brate. Cam cat un milion de te iubesc. Exact cum ii fac eu cand ii spun ca il iubesc.

Are un patut mare pe care si-l dorea mult avand in vedere ca aproape zilnic voia sa mergem la cumparaturi dupa el. In care doarme fix la fel de mult ca in cel mic. Adica pana la miezul noptii cand simti piticul mic cum arunca păturile dupa noi ca nu cumva să ne supraîncălzim. Câteodată îl aud ca vrea să se ascundă, ascuns care în limbaj mimicesc înseamnă că se urcă pe mine si isi ascunde capul deasupra umărului meu, în partea stângă, întotdeauna acolo. Ocazional doarme așa, parcă sa recupereze perioada de bebe mic cand nu știam să ma bucur de el dormind pe mine.

Mami pupe...oricât de tare s-a lovit trece ca prin minune cand mami pupe. Musai să nimeresc exact locul accidentat căci altfel ma ghidează trăgându-mă de păr până identific "leziunea".

Hai mami, mănâcă mami, hai ca iti dau eu ca eti bebeus mic. Astăzi am mâncat paste crude cu ou de ciocolata imaginar.Delicios:)

E fumoasă mami. Așa, dintr-o dată, oftând serios, ca un om încărcat de griji, intr-un magazin. Evident ca bate de departe orice compliment primit până acum.

2 ani si jumatate de cuvinte si gesturi fara cuvinte. 2 ani jumătate de Mimi. Ti ubiec.