Mosul bun

Am tras de mine să scriu postarea aceasta cât încă mai rezonează cineva la povești cu Moș Crăciun, sper să apuc sa o și temin înainte de Mărțisor.
Acesta a fost al treilea Crăciun al lui Matei si entuziasmul nostru legat de Sărbători crestea pe măsură ce se apopia iarna așa că undeva prin noiembrie am abordat usor disperați un Moș Crăciun. În momentul deciziei experiența din 2010 când Mimi urla la fiecare apariție de Moș Crăciun, indiferent cu câte/ ce cadouri aparea era ușor estompată, dacă nu ascunsă de-a binelea între grijile corporate. Am început sa pregătim treptat copilul, ne-am înarmat cu niscai cărți cu Moșul, povestiri nenumărate despre personaj si tot ce fac niste părinți responsabili ajutați de o bonă și mai responsabilă. Degeaba, că Matei a fost relativ categoric, a declarat răspicat că nu îi va spune nicio poezie Moșului pe care nici măcar nu vrea să îl vadă. Si ce daca vine cu cadouri, come on!
Am făcut si repetiție in ideea ca încă timpul este extrem, extrem de relativ și Mosul poate veni de câteva ori consecutiv, însă tot degeaba, urletele erau extrem de intense si necontrolabile.

So, now imagine cam cu ce emoții am asteptat noi seara de Ajun cu gândul ca surpriza se va transforma în trauma si basmul in coșmar. Începutul a fost previzibil, Mimi s-a băgat sub masă cum a intrat Mosul în casă și toata seara a fost foarte circumspect. Cam prea știa Moșu' ăsta tot, inclusiv că Mimi a fost foarte cuminte și că își doreste o fustă ca a lui Baloo.
Iar de-a doua zi a început povestea...la Mimi a fost Moșu bun, s-a uitat la filmuleț de nenumărate ori și cântă Moș Crăciun cu pete gabene zilnic.

Frumos, vi-l recomand pe Moșul bun, ajunge la timp, îl veti recunoaste dupa clopoțelul de la gâtul lui Rudolph, va avea răbdare cu cei mici indiferent cât de greu se lasă convinși sa accepte un cadou. Noi il vom reîntâlni si anul acesta cu siguranță.

Maraton de jucarii

Cu siguranță în nicio altă perioadă din an discuțiile despre jucării nu sunt atât de frecvente ca în decembrie.

Evident, și aici suntem printre ciudații parcului (metaforic vorbind, că noi nu prea mai ajungem cu el în parc). Pe cuvânt că nu asta urmărim, dar asa ni se întâmplă, pur si simplu:)

Pe lânga faptul ca Matei nu are multe jucării, facem periodic ordine in ele. Le eliminăm din peisaj atât pe cele care nu mai prezintă interes cât și pe cele care nu prea i-au captat atenția vreodată, jucării cumpărate mai degrabă pe gustul nostru decât al lui. Câteodată din cele "active" ascundem pentru 3-4 săptămâni câteva de care se bucura foarte mult când le regăsește.

Totodată, nu păstrăm jucării rupte sau care nu mai au toate piesele. Atâta timp cât nu are o valoare sentimentală, nu văd de ce aș încărca spațiul cu un lucru inutilizabil.

Încercăm să ne jucăm împreună cu toate jucăriile, așadar evităm achizițiile electronice care să îl tină ocupat. Nu că am fi super parinti si nu am avea nevoie de time off (because we do:)), ci mai degrabă pentru că este o etapa unde vom ajunge oricum si vrem doar sa o întârziem.


Matei inca este entuziasmat de lucruri mărunte, se bucură mult de un balon colorat, face același puzzle de 20 de ori într-o zi și, în general, nu se plictisește de o jucărie dupa 10 minute.

Când suntem acasam ne umplem timpul cu:

Bucataria de la Ikea este în topul listei după aproape 2 ani (unul în magazin, unul acasă:) ). Are o mulțime de cratițe, pahare, suporturi, alimente în miniatură, tacâmuri si alte ustensile, ne gatește destul de des si spală vasele.

Puzzle-urile de lemn sunt excelente pentru vârsta aceasta, noi avem câteva de aici si aici, primele sunt ceva mai rezistente. Important este să aibă o ramă pe care să le poată face, direct pe covor nu a prea funcționat.

Creioanele colorate, foarfeca (doar cu un adult lângă el), perforatoarele și foile colorate sunt o modalitate tare faină de a petrece timp împreună.

Seturile de scule sunt extrem de apreciate, avem 4 diferite, fiecare are rolul său și nu sunt neglijate.

Cumpărăm multe cărți. Le citim împreună de multe ori, are cărți preferate in funcție de perioade de care noi, adulții, ne cam săturăm, el însă este foarte încântat. Important este să fie relativ scurte poveștile și să aibă multe imagini.

Mașinile cu remorcă sau alte echipamente asimilate pentru că poate încărca tot felul de mici obiecte și le plimbă prin casă.

"Fasem teabă" este unul din jocurile preferate, se cocoață pe un scaun ca sa ajunga la baltul din bucătăria colocatarilor majori si își face de lucru acolo.

Cam asta este etapa 2 ani si 8 luni, looking forward to the following ones:)