Matei goes public

Mosul bun

2012-01-23T22:29:00.002+02:00

Am tras de mine să scriu postarea aceasta cât încă mai rezonează cineva la povești cu Moș Crăciun, sper să apuc sa o și temin înainte de Mărțisor.
Acesta a fost al treilea Crăciun al lui Matei si entuziasmul nostru legat de Sărbători crestea pe măsură ce se apopia iarna așa că undeva prin noiembrie am abordat usor disperați un Moș Crăciun. În momentul deciziei experiența din 2010 când Mimi urla la fiecare apariție de Moș Crăciun, indiferent cu câte/ ce cadouri aparea era ușor estompată, dacă nu ascunsă de-a binelea între grijile corporate. Am început sa pregătim treptat copilul, ne-am înarmat cu niscai cărți cu Moșul, povestiri nenumărate despre personaj si tot ce fac niste părinți responsabili ajutați de o bonă și mai responsabilă. Degeaba, că Matei a fost relativ categoric, a declarat răspicat că nu îi va spune nicio poezie Moșului pe care nici măcar nu vrea să îl vadă. Si ce daca vine cu cadouri, come on!
Am făcut si repetiție in ideea ca încă timpul este extrem, extrem de relativ și Mosul poate veni de câteva ori consecutiv, însă tot degeaba, urletele erau extrem de intense si necontrolabile.

So, now imagine cam cu ce emoții am asteptat noi seara de Ajun cu gândul ca surpriza se va transforma în trauma si basmul in coșmar. Începutul a fost previzibil, Mimi s-a băgat sub masă cum a intrat Mosul în casă și toata seara a fost foarte circumspect. Cam prea știa Moșu' ăsta tot, inclusiv că Mimi a fost foarte cuminte și că își doreste o fustă ca a lui Baloo.
Iar de-a doua zi a început povestea...la Mimi a fost Moșu bun, s-a uitat la filmuleț de nenumărate ori și cântă Moș Crăciun cu pete gabene zilnic.

Frumos, vi-l recomand pe Moșul bun, ajunge la timp, îl veti recunoaste dupa clopoțelul de la gâtul lui Rudolph, va avea răbdare cu cei mici indiferent cât de greu se lasă convinși sa accepte un cadou. Noi il vom reîntâlni si anul acesta cu siguranță.

Maraton de jucarii

2012-01-01T16:41:00.009+02:00

Cu siguranță în nicio altă perioadă din an discuțiile despre jucării nu sunt atât de frecvente ca în decembrie.

Evident, și aici suntem printre ciudații parcului (metaforic vorbind, că noi nu prea mai ajungem cu el în parc). Pe cuvânt că nu asta urmărim, dar asa ni se întâmplă, pur si simplu:)

Pe lânga faptul ca Matei nu are multe jucării, facem periodic ordine in ele. Le eliminăm din peisaj atât pe cele care nu mai prezintă interes cât și pe cele care nu prea i-au captat atenția vreodată, jucării cumpărate mai degrabă pe gustul nostru decât al lui. Câteodată din cele "active" ascundem pentru 3-4 săptămâni câteva de care se bucura foarte mult când le regăsește.

Totodată, nu păstrăm jucării rupte sau care nu mai au toate piesele. Atâta timp cât nu are o valoare sentimentală, nu văd de ce aș încărca spațiul cu un lucru inutilizabil.

Încercăm să ne jucăm împreună cu toate jucăriile, așadar evităm achizițiile electronice care să îl tină ocupat. Nu că am fi super parinti si nu am avea nevoie de time off (because we do:)), ci mai degrabă pentru că este o etapa unde vom ajunge oricum si vrem doar sa o întârziem.

Matei inca este entuziasmat de lucruri mărunte, se bucură mult de un balon colorat, face același puzzle de 20 de ori într-o zi și, în general, nu se plictisește de o jucărie dupa 10 minute.

Când suntem acasam ne umplem timpul cu:

Bucataria de la Ikea este în topul listei după aproape 2 ani (unul în magazin, unul acasă:) ). Are o mulțime de cratițe, pahare, suporturi, alimente în miniatură, tacâmuri si alte ustensile, ne gatește destul de des si spală vasele.

Puzzle-urile de lemn sunt excelente pentru vârsta aceasta, noi avem câteva de aici si aici, primele sunt ceva mai rezistente. Important este să aibă o ramă pe care să le poată face, direct pe covor nu a prea funcționat.

Creioanele colorate, foarfeca (doar cu un adult lângă el), perforatoarele și foile colorate sunt o modalitate tare faină de a petrece timp împreună.

Seturile de scule sunt extrem de apreciate, avem 4 diferite, fiecare are rolul său și nu sunt neglijate.

Cumpărăm multe cărți. Le citim împreună de multe ori, are cărți preferate in funcție de perioade de care noi, adulții, ne cam săturăm, el însă este foarte încântat. Important este să fie relativ scurte poveștile și să aibă multe imagini.

Mașinile cu remorcă sau alte echipamente asimilate pentru că poate încărca tot felul de mici obiecte și le plimbă prin casă.

"Fasem teabă" este unul din jocurile preferate, se cocoață pe un scaun ca sa ajunga la baltul din bucătăria colocatarilor majori si își face de lucru acolo.

Cam asta este etapa 2 ani si 8 luni, looking forward to the following ones:)

Vei in Banduca.

2011-12-11T23:26:00.004+02:00

I am a sling lover. Mei tai-ul a intrat in viata noastra in prima iarna cu Mimi cand hainele groase nu ne mai permiteau sa folosim slingul. Ne-a fost tare util si ne este tare drag, insa slingul ne e mai aproape. Amandurora, caci si Mimi spune "vei in meitai osu sa vezi pe mami", adica in sling.

Sincer, nu mi-am dorit nicodata un SSC. Nici macar nu am fost curioasa de-a lungul timpului cand Cristina a avut Manduca in teste. Doar ca acum prea vad Manduca peste tot si mi-am propus sa o incercam.

Cand ne-am inscris aveam emotii deoarece Matei, desi este un copil purtat si tinut aproape, inca nu s-a desprins, insa nu mai vrea nici in sling, nici in meitai, vrea doar in brate. Si mie imi este greu, nu doar din cauza celor 15 kilograme (depasite acum ceva vreme, dar cum a stricat cantarul nu mai avem detalii), ci pentru ca eram obsinuita sa pup carliontii tot timpul si eventual sa mai am si cate o sacosa.

Manduca ne-a venit acasa fix de ziua mea, curata si frumos impachetata incat nici nu a mai fost nevoie sa o mai spal. Dupa 2 zile in care nu am avut efectiv timp sa ma documentez cum se poarta si am realizat ca, de cand lucrez, nu prea mai am cum sa il port pe Mimi ne-am mobilizat sambata de dimineata sa incepem sa testam Banduca.

Piticul a fost incantat, inclusiv s-a asezat in spate singur ca sa il plimb (wow, in mei tai nu reuseam niciodata sa il pun in spate singura).

Mi s-a parut destul de complicat de montat singura prima data, pana nimeresti toate legaturile, insa once you do it merge totul ca pe roate. Pe de alta parte, daca vrei sa alternezi purtatul in fata cu purtatul in spate ai nevoie de ajutor pentru reglaje. Sistemul de singuranta mi-a cam dat batai de cap, insa in timp te obisnuiesti.

In rest, numai de bine. Marele avantaj fata de sling este distributia uniforma a greutatii, cel putin in cazul copiilor mai mari, motiv pentru care este destul de comoda si pentru purtator. Foarte versatila din punct de vedere al varstei si greutatii beneficiarului, cel putin din exterior mi se pare o investitie si mai buna pentru familiile cu doi copii de varste apropiate,evident cu un carrier alternativ:)

Dar cel mai mult conteaza ca pui cel mic apare alergand lipa lipa de prin casa strigand vei in Banduca. Si ce dor mi-a fost de senzatia de pitic aproape adormit in brate in timpul unei plimbari de dimineata.

Si totusi...

2011-10-25T22:29:00.002+03:00

...pentru mine nu are cuvinte. In timp ce in urma celorlalti striga Ti ubiec, ti pup spre mine alearga si ma strange tare, tare in brate. Cam cat un milion de te iubesc. Exact cum ii fac eu cand ii spun ca il iubesc.

Are un patut mare pe care si-l dorea mult avand in vedere ca aproape zilnic voia sa mergem la cumparaturi dupa el. In care doarme fix la fel de mult ca in cel mic. Adica pana la miezul noptii cand simti piticul mic cum arunca păturile dupa noi ca nu cumva să ne supraîncălzim. Câteodată îl aud ca vrea să se ascundă, ascuns care în limbaj mimicesc înseamnă că se urcă pe mine si isi ascunde capul deasupra umărului meu, în partea stângă, întotdeauna acolo. Ocazional doarme așa, parcă sa recupereze perioada de bebe mic cand nu știam să ma bucur de el dormind pe mine.

Mami pupe...oricât de tare s-a lovit trece ca prin minune cand mami pupe. Musai să nimeresc exact locul accidentat căci altfel ma ghidează trăgându-mă de păr până identific "leziunea".

Hai mami, mănâcă mami, hai ca iti dau eu ca eti bebeus mic. Astăzi am mâncat paste crude cu ou de ciocolata imaginar.Delicios:)

E fumoasă mami. Așa, dintr-o dată, oftând serios, ca un om încărcat de griji, intr-un magazin. Evident ca bate de departe orice compliment primit până acum.

2 ani si jumatate de cuvinte si gesturi fara cuvinte. 2 ani jumătate de Mimi. Ti ubiec.

Mult zgomot pentru (aproape) nimic

2011-10-12T22:50:00.002+03:00

Poate eu sunt prea pretentioasa sau Mimi este prea mic, insa cred cei de la Antipa nu au reinventat tot ce trebuia.

Initial am crezut ca vom sta ca sardelele in muzeu judecand dupa coada de la intrare. Din feircire nu, vizitatorii sunt invitati inauntru in numar limitat. Din pacate aici incepe nebunia, sunt doua automate de bilete care functioneaza mult prea incet fata de cati vizitatori sunt blocati in "anticamera".

Muzeul este impartit pe 3 etaje, pentru copii este interesant sa vada toate animalele, Mimi a fost incantat sa vada elefantii, inteleg ca sunt aceleasi exponate intr-o alta prezentare. Un fel de aceeasi Marie cu alta palarie...sau lupul schimba parul, dar naravul ba.

Pentru ca nu vreau sa judec exponatele ci atitudinea. Ca, desi ne plangem de lipsa de cultura, am stat la coada sa intru intr-un muzeu in Bucuresti.Dar din toti angajatii muzeului nu am vazut decat doi fericiti ca sunt acolo, in muzeul in care se sta la coada la intrare. De fapt, unul fericit si unul politicos. Cel fericit era portarul. No kidding, a apostrofat doi copii vizavi de comportamentul intr-un muzeu de cred ca le-a venit sa intre in pamant de rusine , insa totul transmis cel putin politicos, cu multa rabare si mandrie ca se afla acolo. Iar celalalt caz era o doamna care ne-a indrumat cu multa rabdare catre punctul de start al vizitei noastre.

In rest figuri acre care exprimau clar disconfortul de a se afla intr-o sambata dimineata la lucru. Mai ales la magazinul de suveniruri, parca orice achizitie periclita stocul pe un an.

Despre toaleta nu voi mai da detalii, don't expect too much. Insa imi dau seama ca este greu de gestionat o hoarda de vizitatori care ignora rugamintea privind atingerea exponatelor si isi fac poze agatati de trompa elefantului. Dupa cum nu pot intelege fotografierea informatiilor de pe monitoare, there is google. In fine, aici poate sunt eu limitata:)

Foarte faine proiectiile de pe tavan, teroare a fost incantat.

Toddler in a sling

2011-10-09T23:53:00.004+03:00

Avea doua luni cand ne-a venit prin posta bucata de material; era exact culoarea pe care mi-o imaginasem si speram sa reprezinta solutia pentru deplasari scurte.

Doar ca in timp bucata de material a devenit mult mai mult, that was the beginning of a beautiful friendship.Evident ca l-am purtat gresit la inceput, dupa incercari esuate pe un ursulet de plus am gasit o solutie ce parea ideala, noroc cu Dana care mi-a aratat ca idealul meu era departe de recomandarile altora:)

Iarna am trecut la un mei tai , plimbam coletele cu vecina prin ploaie si vant dimineata de dimineata.

Ne-a fost bine de la inceput, am simtit miros de bebelus, am alergat razand in hohote, ne-am plimbat strigand noi doi, noi doi. Nu am fost deloc limitati, am intrat peste tot unde am vrut fara sa car caruciorul peste trepte imposibile. Eu nu am fost singura si, cel mai important, nici Mimi. Incercand sa il pun in mei tai in spate in primavara imi spune ca vei mei tai osu sa vezi pe mami (adica sling).

Ultima data a dormit in sling acum cateva luni, trecusem de vreo 2-3 luni pragul celor doi ani. Ultima data in sling a fost azi de dimineata..din pacate convins cu greu pentru ca piticul invatat in brate striga vei jos, mege Mimi sigu sigu.

Am mai povestit candva, pana la urma purtandu-l pe Mimi am inceput sa invatam sa fim fericiti in trei.

In top

2011-09-13T22:51:00.003+03:00

Bee, mama de tiz, mi-a dat o tema de gandire...Nu am uitat-o, insa m-a surprins sa constat ca tocmai eu, cea care am pastrat si un fir de iarba de la primul concert Metallica pana probabil s-a dezintegrat am atat de putine lucruri relevante pentru mine acum.

Imi dau seama ca fiecare varsta a avut materialul ei, de la biletele de tren pentru Sighisoara la cutii de parfum, lucruri pastrate si ingrijite pana nu au mai insemnat nimic. Surprinzator, viata mea continua si cand decideam sa arunc un carton ingalbenit sau niste pantofi distrusi.

Insa oriunde as pleca mi-as dori sa pot lua cu mine cat mai multe din cele de mai jos:

Pijama de pui mic...L-am imbracat in primele zile, avea cateva la fel, pijamale din acelea intregi cu capse de sus pana jos. Il scoatem periodic din geamantanul cu amintiri si il masor minunandu-ma cat putea fi de mic.

Geamantanul respectiv plin cu anii de liceu, presarati cu un pic de gimnaziu si continuand cu tot ce a fost frumos dupa.

Fotografiile...printate sau pe suport digital.

Martinica este un ursulet de plus care a fost intotdeauna cu mine. Acum este partener de joaca pentru pitic.

Verigheta...

Tabloul cu Welcome friends agatat la usa.

Un perpetuum mobile cu un ursulet primit in anul I de facultate, in vremuri de ONG, ca sa nu uit ca eu fac lucruri cu pasiune.

O rochie bleumarin care reprezinta articolul vestimentar ce a provocat cea mai mare bucurie ever ever ever.

Mini colectia de Tatty Bear (me to you) la care lucram din facultate cand un ursulet era imposibil de achizitionat si stateam in fata vitrinei spunandu-ne Imagine I gave you that.

Cerceii..am trecut prin atatea stiluri incat multi dintre ei nu vor mai fi purtati vreodata. Insa tot nu pot sa renunt la ei, fiecare are povestea lui.

Multimea de amintiri de la nunta pentru ca inca imi sunt tare, tare dragi.

Cadouri si felicitari primite de la oameni tare dragi in momente tare frumoase.

Cutia cu pensule si alte cele in speranta ca la un moment o sa ma regasesc un pic in valtoarea corporatista.

Oare atat?:)

Back in business

2011-08-28T21:27:00.004+03:00

Ne-am întors după doua săptămâni de hoinărit. O prima concluzie este ca nu degeaba Codul Muncii impune doua săptămâni de concediu neîntrerupte, aproape nimic nu ne poate strica Zen-ul obținut.

Și pentru noi si pentru pitic a fost perfect:)

Totul a inceput cu un mini road trip inspre Sibiu unde am avut noroc sa gasim ultimele doua camere (vreo trei evenimente simultan si un weekend extins). Bubu si Pupu au facut parte din echipa de animatie, Matei fiind incantat sa ii aiba langa el. Am mers sa ne umplem de energie pozitiva la niste oameni dragi tare, nasii de botez ai consortului, genul acela de cuplu pe care il admiram cu totii, asteapta cu nerabdare sa aniverseze 50 de ani de casatorie anul viitor. In rest am cautat locatii cat mai children firendly, Mimi fiind principalul beneficiar. Iar daca el este fericit, si nou suntem:) Penultima zi am petrecut-o aici, au un loc de joaca minunat, sunt mai retrasi iar locatia este complet sigura pentur copii.

Din seria concluziilor, putem rezista relativ fericiti fara Matei 3 nopti, tot ce depaseste ne transforma in genul de persoane care pot povesti doar despre progenitura. Insa vacanta noastra la Praga a fost minunata. Excat ce aveam nevoie...in vacante evitam sa alocam mult timp obiectivelor strandard si vanam atmosfera locului. Asa a fost si acum, ne-a ajutat si cineva drag sa totally blend in si sa descoperim cel mai bun cheese cake, cea mai buna inghetata si mancarea traditionala ceha in locatii nebolduite pe harta turistica:) Vacanta din accea frumoasa, cu povesti in miez de noapte si amintiri tare placute. Si o piata minunata, nu ma mai saturam cumparand ba una, ba alta.

O alta concluzie EVIDENTĂ este că ne vom documenta din timp privind vacanța viitoare la mare ce va fi petrecuta într-un complex all inclusive cu entertaiment pentru copii unde sa il putem supraveghea de pe plaja sorbind linistiti orice, si un pahar de apa, sau si mai si, poate chiar din mare. Pentru ca dumnealui, kamikaze de Herăstra, cunoscut tuturor bonelor si parintilor ca fiind un copil super activ si, foarte important (caracterizarea celorlltli) fara teama de nimic a confirmat ca nu, nu ii place sa intre in mare. Excursia anterioara era cat pe ce sa ne pacaleasca dar ne-am dat seama ca motivul balacelii era apa sloi de nu mai avea nimeni altcineva curaj (sau activitate cardiaca) sa o incerce. Si ne-a salvat in mod constant de la inec in apa de 1 metru adancime neperitandu-ne accesul in respectiva zona deosebit de periculoasa. Oricum a fost tare, tare bine...am desenat broaste si pui pe nisip de nenumarate ori, ne-am convins ca piesele de Lego chiar sunt din undestroyable plastic, am molfait inghetata in loc de pranz si am mancat pesti misi dupa desert, am condus hidrobicilcete (esuate pe plaja, evident). Locul este frumos, il recomand cu mare drag, deja suntem la a doua vizita.

On a break now

2011-08-12T21:39:00.003+03:00

Dupa ce in ultimele saptamani am lucrat intensiv, dupa ce ultimele zile au presupun cateva ore de somn si restul le-am petrecut in fata laptopului sau in sali de interviu, dupa interviuri la 7:30 dimineata, dupa rapoarte nenumarate gata. Out of office is enabled:)

Pornim catre aventura. Revin cu poze, o leapsa frumoasa de la Bee si multa energie. Off to see nice places, a dear friend and a sunrise in the sea, all in the end of my summer:)

Invatamintele lui Neagoe Basarab...

2011-07-26T23:48:00.002+03:00

Ma tot gandeam la cum eram noi acum 2 ani si 3 luni, cam pe cand ne-a lovit parenting-ul in moalele capului. Si la cat de mult ne-am ingreunat noi insine viata si implicit piticului. Asa ca, for future reference, atat pentru mine cat si pentru vreo viitoare mamica de ne calca pragul, as vrea sa impartasesc din invatamintele trase :)

Asadar,

in cazul in care copilul urla necontrolat de fiecare data cand il pui in patut dar doarme linistit langa unul din adultii responsabili ai casei nu ii testa limitele, s-ar putea sa nu le gasesti. Sau sa generezi traume de somn care se vindeca spre doi ani as yours truly. Sa doarma cu parintii in pat este modalitatea prin care somnul se va intoarce in viata voastra.
patutul nu trebuie sa aiba desene in culori pastelate si nici animalute minunate, varianta Ikea demonstreaza principiul ieftin si bun. Si, dupa cum mentionam mai sus, daca alegeti varianta co sleeping nici nu mai stricati feng shui-ul camerei adaugand inca un obiect de mobilier.
carutul este important, dar slingul totusi conduce detasat. Nu te incurca cu nimic, piticul este linistit, aproape de tine in prezentarea perfecta pentru concediu. Am intalnit parinti tare tristi ca erau imobilizati in afara obiectivelor turistice cu un copil de 5 luni. Serios? Noi ne gandim la o asigurare impotriva calamitatilor cand mergem cu teroristul undeva, la 5 luni era parfum.
diversificarea nu se cuantifica in mililitri. Este vorba despre obisnuinta cu gusturi si texturi. Daca insisti cu mililitri iti recomand sa faci acelasi lucru cu mesele tale, iti va trece repede. Oricum, autodiversificarea este un proces minunat, nu il ratati:)

Bucurati-va de perioada cu bebe mic pentru ca, oricat de tare loveste parenting-ul in moalele capului, pare floare la ureche in comparatie cu mica adolescenta(dar despre aceasta intr-un episod urmator)

Concluzii dupa o seara excelenta!

2011-07-11T00:38:00.003+03:00

Urasc aglomeratia,motiv pentur care aleg pe spranceana concertele la care merg.

Totul a inceput cu un Phoenix, la Festivalul de la Sighisoara (pe vremea cand nu era un bazar pe strazile cetatii) si a continuat in acelasi ton. Intr-o zi m-a sunat Nana iar dupa jumatate de ora de chiraieli total neinteligibile o auzeam clar: Vine Metallica!!!!!!!!!!!! Concert cu poveste, eram in clasa XIa si am reusit sa mutam pana si teza la fizica astfel incat sa ajungem acolo fix la 2 la cat se anuntase initial accesul. Dupa 11 ani senzatiile de atunci inca sunt foarte vii, imi amintesc persoane de 30-40 de ani venite din toata tara si pe noi care stiam pe de rost toate piesele. Si imi amintesc rabufnirea de bucurie a tuturor ca in sfarsit eram pe harta concertelor, ca Iron Maiden nu fusese o exceptie.

Era muzica bocancilor din miez de vara, hainelor negre si esarfelor cu cranii, camasilor in carouri si jeansilor care toceau bancile de La Motoare. Si imi dau seama ca aderam (in)constient si la o forma de protest impotriva superficialitatii tuturor formatiilor care apareau atunci ca ciupercile dupa ploaie. Pana la urma s-a cernut ce trebuia sa se cearna.

This is my kind of music. Jon Bon Jovi mi-a depasit asteptarile cu mult si m-am bucurat sa fiu parte dintr-un public exceptional in seara aceasta.

Noapte buna:)

Ne e dor

2011-07-06T00:13:00.002+03:00

de lipa, lipa in casa. Este plecat la tara de vineri. Cica pana astazi a ras tot timpul in hohote. A inconjurat cu dragoste pe toata lumea. Il auzeam la telefon povestind ba de una, ba de alta. A mancat rosii si castraveti direct de la sursa, a pascut puii de curca (don't ask), a descoperit cu placere (in sfrasit) zmeura, a adunat ouale si a reparat cu ciocanul de jucarie gardul. A avut cateva zile minunate.

De astazi ii este dor. Orgolios cum este nu intreaba de noi, ci doar de pupu (tatal meu) care merge zilnic la el, 40 de kilometri de Bucuresti, sa doarma cu piticul in brate.

Maine seara ne intalnim. De abia astept sa ne povesteasca ce a facut.

Shopping list

2011-07-03T23:00:00.002+03:00

Înainte să nasc cautam liste cât mai bine organizate despre orice, inclusiv despre ce mi-ar trebui acum, cu un nou colocatar.

Bineinţeles că lista mea a curpins şi utile şi inutile.

Dintre utile,

1. SLINGUL, pe de parte cea mai bună achiziţie pentru bebe. Matei a fost purtat în sling de la două luni, iar de la 8-9 luni până la un an si 8 luni nu a mai stat in carucior decât de doua ori.

2. MEI TAIul, excelent pentru perioada iernii când îmi era greu să il pun in sling iar funcţionale erau doar cărucioarele off road:)

3. SCOICA/ SCAUNUL DE MASINĂ sunt indisprenasbile pentur plimbăretii ca noi. Cu siguranţa acum aş alege un scaun de la 0 luni in locul unei scoici pe care am folosit-o foarte puţin. Noi avem un cărucior unde landoul se poate monta în siguranţă în maşină cu ajutorul unui kit auto, aşa ca scoica a fost folosita putin iar după etapa landoului am trecut repede la scaunul de masină. Oricum, Mimi nu a plecat fără scaun, chit ca până in căpătul strazii. Despre câteva excepţii de traseu casa bunicilor- casa noastra din capătul străzii nu vorbim fiindca ne enervam si se pare că bunicii au învătat oricum lecţia:)

3. CĂRUCIORUL ne-a fost util în primele luni, întorcându-mă înapoi nu aş renunţa la el, doar ca poate l-aş folosi mai puţin si in alte situaţii. Oricum din toamna trecută ne-a fost de folos, piticul devenind din ce in ce mia greu si mai îndrăgostit de cărucioarele celorlalti copii. Pentru el este o jucărie alaturi de tricicletă şi maşinuţă.

4. SCUTECE DE FINET nu sunt niciodata suficiente. Evident, recomandăm achiziţia din Bucur Obor la metru nu gata cusute din SensiBlu si de zece ori mai scump:)

5. SCUTECELE REFOLOSIBILE sunt minunate. Încă nu le-am găsit vreo hiba, probabil ca Matei studiaza intens bug-urile (păi este lista comună, trebuia sa fie şi contributia perechii pe undeva:) ) de nu vrea sa renunte la ele.

6. INTERFONUL este esential, chit ca teroristul urla de il auzeam doua etaje mai jos, totusi din bucătarie nu reuşeam:) L-am folosit aproape doi ani, a fost aruncat in WC la un moment dat dar a supravietuit.

7. BIO BEPA (cum ii spunem noi )este varianta bio a faimosului B Panthene, insa în niciun caz utilizat la fiecare schimbare, noi am avut doua tuburi şi foloseam o data pe zi.

8.SCAUNUL DE MASĂ a fost foarte util, încă este încântat de el şi esenţial în autodiversificare.

9. COMODA CU CĂDIŢĂ ÎNCORPORATĂ a fost grozavă, am folosit-o zilnic până spre 4 luni când a devenit prea greu sa strangem balta generata de micul înotător.

Inutile sau relativ inutile ne-au fost:

1. STERILIZATORUL. A contat mult pentru confortul psihic, dar pentru o mama care îşi doreşte sa alăpteze sterilizarea ocazionala poate fi făcută şi prin fierbere.
2. POMPA DE SUFLAT NASUL este un instrument de tortură pentru noi, nu am reusit decât sa ne enervăm cu ea. În schimb ne-am descurcat onorabil cu batista bebeluşului (deşi nu as fi crezut ca o voi folosi vreodata), însă la inceput o foloseam o data la câteva zile, in rest utilizând doar ser fiziologic. Dupa câteva luni am folosit-o ocazional, însă ce-i drept am avut noroc si Matei nu a prea fost racit.
3. FORFECUŢA speciala este primul instrument achiziţionat, evident considerat esenţial dar la fel de bine puteam folosi o forfecuţă normala, poate chiar mai bine. Am renunţat repede la ea şi am supravietuit.
4. CARUSELUL a fost inutil şi enervant pentru el. Nu l-a liniştit vreodată, doar ca pe la vreo 4-5 luni a început sa fie incântat să le vorbeasca animăluţelor. L-am eliminat repede pentru ca deja se ridica în picioare foarte ameninţător spre ele:)

Mă bucur că am fost suficient de calmi încât sa nu cumpărăm pernuţă care impiedica plodul sa ajunga pe burta (foloseam un prospop rulat) , steamer când sita de la Ikea este mai ieftină, mai sănătoasă si ocupa şi mai putin spaţiu haine mai des decât mâncare (bine, noi i-am cumpărat haine de pe la vreun an, Matei fiind un copil imbrăcat de prieteni).

Traiul in colectivitate

2011-07-02T09:25:00.002+03:00

În primul rând, contextul:) Evident, Matei este un copil minunat, fiind al nostru. Dar prin minunat NU înţelegem un copil tăcut sau liniştit. Dimpotrivă, iepuraşul Varta nu îi face faţă. Aşa a fost tot timpul, urletele lui de nou născut erau puternic auzite de oriunde, nu ne-a menajat deloc urechile.

Însă am avut noroc de vecini buni. În Iancului, când apăream frânţi pe holuri toţi ne spuneau cât este de cuminte, cum nici nu se simte că avem copil mic si alte astfel de replici care ne făceau sa creasca inima in noi. Bine, la momentul respectiv deja ne indusesera o stare pozitivă, fiind şi noi convinşi ca piticul nostru este cel mai liniştit copil. Asta până cand am văzut cum sunt alţii (după cum am mai spus in câteva ocazii, aceasta specie era uşor necunoscută pentru noi:) ). Când a inceput să meargă şi-a ales ca punct de sprijin un scaun pe care îl târa peste tot. Vecinii de dedesubt lucrau aşa că incercam să încurajăm deplasarea bipedă pâna la ora 19:00.

Ne-am mutat în plină perioadă de deplasări rapide, stilul 100 de metri garduri. Când se bucură chiuie de îl auzim de pe scară, iar urletele de supărare sunt uşor de identificat din parcare. Câteodată iese pe balcon si povesteşte în gura mare vrute si nevrute.

Totuşi, vecinii noştri sunt îcqntaţi de el. Cei direct implicati, vecinii de dedesubt, ne spun de fiecare dată cât de drag le este să îl audă tropăind. Prima dată am crezut că este o forma de ironie fină, însă nu, dumnealor au o nepotica mai mica decât Mimi cu un an iar tropăitorul este un preview. Ceilalti vecini apar de unde nu te gândeşti să stea de vorbă cu el, este subiectul preferat de conversaţie când ne intâlnim.

Totusi, toată gălăgia provocata i-a adus un nou nume, Teroare:)

Una peste alta, suntem norocoşi.

Evadare

2011-06-14T21:48:00.002+03:00

Noroc cu sarbatorile astea legale, ca reusim si noi sa punem piticul in scaunul rosu si sa pornim la drum.

In acest episod, Balcic;)

Experienta anterioara cu Bulgaria a fost ingrozitoare, singurul lucru bun a fost ca nu eram singuri (si nu in sensul ca sa moara si capra vecinului).

Dupa vreo 3 ani ne-am hotarat sa repetam, insa asteptarile erau sub nivelul marii. A fost surprinzator de placut, locatia foarte potrivita pentru noi doi si o progenitura, castelul si gradinile din Balcic sunt absolut minunate, copilul incantat, drept urmare adultii in extaz.

Am incercat faimoasa Dalboka, way overrated in punctul nostru de vedere. Mancarea foarte buna a reusit sa compenseze serviciul foarte, foarte prost. Si cand spun foarte prost ma refer la o tanara domnita care nu numai ca nu vorbea nici romana, nici engleza (fluenta in bulgara nu ma incalzea cu nimic), insa nu reusea de pe un meniu in romana sa identifice produsele. Pana la urma s-a descurcat, dar tot au urmat surprize- farfuriile erau atat de ciobite incat imi aminteau vag de cele in care dadea bunica mea sa bea apa puilor, comanda a fost adus pe rand, garniturile (oricum salate ca nu am reusit sa ne descurcam sa o convingem sa ne aduca niste cartofi, in orice forma) si-au facut aparitia dupa ce a fost sigura ca am terminat tot restul de mancat. Oricum, per ansamblu cu plus, avem ce povesti pe blog:)

Insa am gasit o locatie children friendly unde am putut s ane punem planul in actiune- cum sa intoxici copilul cu hamsii. Pana la urma s-a dovedit a fi rezistent, dar dintr-o data se oprea din ce facea si incepea: vei sa mâcăm, vei pesti misi. Moment din care aveam 5 minute sa comandam, caci altfel scandalul era de neimaginat:)

Frumos in trei la mare, ne-a placut mult.

Usor, usor...

2011-06-06T23:28:00.002+03:00

..isi desface aripile să zboare.

Am avut o secundă în care am reuşit sa merg un pas în spate şi ne-am văzut...alergând să îl prindem când porneşte nesăbuit, mângâindu-i părul când ştim că urmează o boacănă (da, ştim, des), cu inima cât un purice când se cocoaţă cine ştie pe unde şi reuşind tot timpul să vedem posibile pericole.

Ştie asta...îl distreaza teama noastră iar privirea de acum o asociez deja cu vocea de peste 10 ani cand îmi va spune ca oricum nu stiu nimic. Oricum ştiu că nu va deveni mai uşor, chiar daca va ştii sa traverseze strada.

Surprinzător, a avut libertate totală chit că de multe ori am îngheţat lângă el, mi-au curs lacrimi şi mie pentru căzăturile lui, merge desculţ în parc in timp ce noi analizăm fiecare centimetru de teama cioburilor.

Şi e bine ca ne lasă încă să fim lângă el...

Promit sa incerc macar sa incetez cu postarile demne de drama queen:)

Bunătăţi raw

2011-05-29T19:21:00.005+03:00

Acum câteva luni am descoperit dieta cruda. Din păcate, de la descoperire la implementare este cale lungă, însă măcar suntem pe calea cea bună.

Pe lângă o mulţime de experiemente ce s-au dovedit a fi minunate, astăzi am încercat deserturi.

Ciocolata raw

Am preluat reţeta de aici, cu modificări minime. Astfel,

4 linguri ulei de palmier;
3 linguri de miere;
2/3- 1 cană apa;
1 avocado bine copt;
doua mâini de căpşuni;
~50 de grame de cacao.

Toate le-am pus in blender, am turnat compozitia in forme de îngheţată, le-am lăsat jumătate de zi in congelator si asta a fost. Poze nu am avem, ca au fost prea bune.

Shake de capsuni

Aici motivatia a fost cheia, nu am fost atenta când am transportat căpşunele, aşa ca durata de viaţă a scăzut dramatic.

Pentru laptele din shake am lăsat seminţele de susan la inmuiat o zi, dupa care am făcut lapte de susan (pasate cu blenderul, scurse bine, bine într-un tifon).Le-am amestecat cu căpşunele (nu cred ca e important cate sunt, shake-ul nostru era roşu, roşu), o linguriţă de miere si laptele. Delcios:) Mâncă Mimi sigu sigu.

Weekend highlights

2011-05-29T19:04:00.003+03:00

De când sunt trup şi suflet dedicată jobului de luni până vineri, weekendurile sunt speciale. Chit ca de multe ori lucram şi atunci, găsim (mai mult) timp pentru pitic. Dar ne ancorăm de nişte inceputuri de tradiţii astfel încât aşteptăm cu o nerăbdare incredibilă finalul săptămânii.

Vinerea ne culcăm devreme , poate să pice deadlineul pe noi, nu ne interesează. Încercăm să convingem şi copilul să se culce, de multe ori cu forţa si ajutaţi de Miho, caluţul din poveste. Nu mă întrebaţi despre ce este vorba pentru că eu adorm prima. Se pare ca nici Mimi nu ştie finalul deoarece povestitorul clachează si el la un moment dat, înaintea benefeciarului. Beneficiar care presupunem că până la urmă adoarme şi el.

Pe langă desenele cu care răsfăţăm copilul, el nebeneficiind de astfel de trataţii în timpul săptămânii, ne răsfăţăm cu un episod din Paul si Jamie. Ştim că de fapt se cheam Mad about you, dar în conştiinţa colectivă a familiei Munteanu a ramas aşa, iar Mimi preia si el denumirea. Asezonăm episodul cu Paul si Jamie cu o portie de cartofi prajiţi, usturoi şi salată (sau doar castraveţi pentur junior) and here you have perfection:)

Si multe iesiri în parc sau pe la prieteni cu spatiu verde propriu, deplasări la ţară etc.

Cum ne-am facut mari

2011-05-22T23:02:00.002+03:00

Intr-o zi am vazut o carie...deja nu le mai stiam numarul, nu stiu ce legatura demonstrata este intre aparitia lor si alaptat insa nu pot miza nici pe lipsa uneia, asa ca am zis sa incerc...ajunsa acasa i-am povestit cum el este deja mare si ca poate nu mai are nevoie, daca vrea neparat vedem cum facem. In ceva mai mule cuvinte, insa a inteles perfect, a pus capul pe mami si s-a culcat. Acum 3 saptamani. Solicitarile ulterioare au fost chiar in joaca, de multe ori intre doua rasete si o demonstratie de cum tine minte tot si ne reda el povestea.

Avea doi ani si o saptamana pui cel mic si m-a convins inca o data ca in ritmul lui totul este posibil.

Si asta a fost, desi imi doream de ceva vreme sa incheiem parca acum am o strangere de inima uitandu-ma la el cat de mare s-a facut si cat de repede.

Seara imi cere ugasiunea (rugaciunea), se culca cu capul pe mami si cu tatoul in base (tractorul in brate). Cand vrea ne spune poezia (deja il stresez de cate ori il intreb, mi se pare atat de dulce) cusu mic, zucaus, isi acunde dupa usi, nu-i asa :), ne povesteste ce i se intampla peste zi, isi manifesta preferintele.

Cand ma simte suparata vine si ma strange in brate tare, tare cu manutele lui mici, isi pune capul pe mine si sta asa cateva secunde. Iar seara, cand ajung acasa, il aud strigand fine mami.

Cu siguranta, time flies when you are having fun.

Memorabile

2011-05-09T21:54:00.002+03:00

In weekend Matei ne-a dat peste cap...vorbeste mult si incepe sa scoata niste perle...

De exemplu,

cand a vazut valurile marii ne-a spus ca pacheaza apa (parcheaza apa);
daca vrem sa il ajutam sa coboare ne-o reteaza nu vei te ajut;
este oficial, masina chem este orice Dacie;
a clasificat din proprie initiativa materiile fecale intalnite pe drum in felul urmator: caca de mu, caca de tebu (de cerb), caca de babi (de Bambi), caca de cau. Insa cand l-am auzit cu pa, caca de mu am atins maximul de veselie;
suparat ca nu ii dam bucuite (biscuite) il auzim Mimi da bucuite sigu sigu (ca isi ia singur, singur biscuite).

Iar astazi ne-a uimit cu primul de ce, la semafor, cand din spate il auzim de se nu megem?

Totul a inceput cu un like...

2011-05-08T22:25:00.003+03:00

...un like la pagina de FB a Biancai aka Mamica BIO.

Ar trebui aici sa povestesc despre concursurile din viata mea, dar este mult prea amuzant ca sa nu ii dedic o postare separata (si ulterioara).

Si a continuat cu un telefon primit marti in care Bianca imi spunea ca am castigat o excursie in Delta Dunarii. Adica in DELTAAAAAAAAAAAA, acolo unde ne doream sa ajungem de vreo 7-8 ani. Si nu orice excursie, ci intr-un complex de 4 stele din Sfantu Gheorghe iar pe langa cazare se ocupase si de transfer.Reactia mea a fost pe masura:

Bianca, dar nu ai nascut? (!!!!!!!!!!!!!!!!!!pana si eu sunt uimita de replica asta, iar urmarea nu ma flateaza nici ea)
OK, multumim, incercam sa ajungem de sambata.

In apararea mea, eram convinsa ca a facut o confuzie de nume si tot incercam sa intru pe FB sa ii demonstrez asta, insa Bianca era foarte hotarata.

Am intrat in joc (nu, nu eram convinsa nici in momentul respectiv), am decis ca ma pot astepta proiectele o zi, am stabilit cu bona lui Matei ca va lucra mai multe miercuri si joi ca sa fie vineir libera si cam astea au fost pregatirile noastre pentru weekend. Bagajele le-am inceput miercuri seara si le-am finalizat vineri dimineata, in total alocandu-le 15 minute, rezultatul fiind dezastruos din punct de vedere al utilitatii lucrurilor continute. Si totusi, cum de era atat de greu...?

Vineri am plecat cu o ora intarziere iar Robert deja devenise o moara stricata cu afirmatia prindem salupa rostita la fiecare milestone(ba am iesit din Bucuresti,ba de pe autostrada, ba din Tulcea etc). Am ajuns cu jumatate de ora mai devreme, salupa ne astepta si cum am fost gata am si pornit.

Drumul a fost mult mai mult decat ne asteptam...era o ambarcatiune mica, am bilndat copilul bine si cu haine si in mei tai, copil care a adormit la 2 minute dupa ce am pornit si ne-am bucurat de 60 de minute MINUNATE. Care, evident, nu au fost decat inceputul unui weekend perfect.
Oricat de mult zgomot ar fi facut slaupa (nume generic), toata plimbarea ne-a dat o stare de liniste incredibila. Surprinzator, a fost atat de frumos incat nu ne-am dorit sa mai deranjam cu o vizita pe canalele din jur coloniile de pasari, le lasam pentru o vizita ulterioara.

Complexul este foarte frumos, spatios, destul de children firiendly (daca stai cu ochii pe odor sa nu se arunce in dig), mancarea foarte buna (icrele de crap sunt perfecte) iar tot personalul extraordinar de amabil.

Plaja este superba, iar nisipul atat de alb incat Matei era convins ca este zapada. Drumul pana la mare este si el foarte frumos, vazand tot felul de pasari care mai de care mai interesante.

In acest weekend a fost si Hramul Satului, de fapt Sfantul Gheorghe pe rit vechi, drept urmare oamenii au tot petrecut. Dar cel mai mult mi-a placut masa din curtea Bisericii- vazuta de pste gard caci consortul nu a considerat oportun sa ne amestecam printre localnici iar copilul nu a vrut si pace sa strige in momentul strategic ales ca ii este foame.

FRUMOS, ii multumim mult Biancai de la Organik pentru weekendul de poveste.

Lost in the corporate world...

2011-05-04T22:04:00.003+03:00

Incerc sa plec inainte de 7 dimineata de acasa, in trafic ma intalnesc in mare doar cu reprezentantii RATBului, iar serile cand ajung acasa la 18:30 le numar pe degetele de la o mana. Cateodata eu deschid laptopul sa lucrez, iar Matei se uita la desene, dar macar stam in aceeasi camera...Si imi dau seama ca sunt impartita. Imi place FOARTE mult ceea ce fac. Pana acum 2 ani imi era suficient. Insa ma uit la pitic cum incepe sa planga ca nu pase, nu pase cand incep sa lucrez. Si stiu ca ma cauta in timpul zilei si o intreaba pe Ioana des daca vin. Iar in weekend rade tot timpul si imi spune ca mami tase, nana sivisiu si nasa a sivisiu (mami este acasa, dar nana si nasa sunt la serviciu).
Si ma intreb cand si daca voi gasi echilibrul. Iar Robert imi spune ca mai avem maxim 8 ani sa facem asta ca dupa nu vom mai fi cool:)

Cum sa faci un drum de maxim 30 de minute in minim 40.

2011-04-13T22:25:00.002+03:00

Pentru cei care nu au prins episoadele periodice de lamentari, I am back in the corprorate world. Ca toate sa fie bune si frumoase ar trebui sa ajung acasa la 18:30, ca sa respectam intelegerea initala cu bona.
In general dimineata vine tata sa ma ia si pornim veseli ca doi reprezentanti de funte ai clasei muncitoare. Seara fie se prelungeste un interviu si gata, punctualitatea este compromisa...Fie toate trecerile de pietoni semaforizate din calea mea arata omuletul rosu, ajunsa la metrou constat ca tocmai a plecat iar cand cobor din metrou un buldozer blocheaza accesul pe strada.

Ocazional sofez cu noaptea in cap. Singurul succes in materie de traseu este ca gasesc loc de parcare ca nu ajunge nimeni la 7 la serviciu. Iar seara situatiile se impart in doua categorii. In prima situatie ma asez fix pe banda pe care o masina este in plin proces de resuscitare si coparticipanti norocosi de pe alte benzi nu ne lasa decat cu taraita sa prindem si noi o bucata de cascaval. Sau, in urma unui proces decizional de lunga durata, din cele 3 variante posibile aleg sa o iau pe la Gara de Nord unde, evident, masinile stau la o sueta ca nu se misca nimic.

Si uite asa ajung eu, in zilele cand eu sunt cea care trebuie sa ajunga la timp, la 18:40. Consortul nu intelege de ce ma agit, ca doamna respectiva intarzie tot timpul 10 minute dimineata:)

Cum sa fii fraier. Episodul I-Piata

2011-04-04T23:29:00.002+03:00

In magazinele de haine ma plictisesc , daca nu ma inspira vitrina nu prea ii mai acord vreo sansa. Insa pot petrece ore in sir in supermarketuri si piete. Partea cu pietele vine de cand il avem pe Matei, inainte telina ideala era cea din care mancai doua luni (evident, salata de cruditati cu maioneza).

Am o slabiciune pentru batranii care vand in piata, in general ii consider producatori autentici, cultivatori de salata verde din tata in fiu. Eu intai analizez fiecare taraba, caut cel mai amarat vanzator si cand il gasesc parca imi vine sa plang cand ma gandesc cat a muncit ca sa vina cu 3 morcovi si 2 legaturi de ceapa . Asadar cumpar cat mai multe produse (de aceea mancam praz aproape zilnic de vroe 3 saptamani, nici nu stiam ce sa fac cu el cand i-am golit omului taraba) si il caut si data urmatoare cand ajung in piata. Cam asa am facut cu un batranel, nu prea imi trebuia nimic din ce avea, el povestea pe unde sunt cultivate, eu il cautam la fiecare vizita. Pana intr-o zi cand am aflat: de fapt produsele sunt ale nepoatei , el doar le vinde ca el nu sta la tara ci aici, la Sala Palatului.

Sau am cumparat multa telina de la o batranica, m-am tot gandit ce face ea cu atata...Ajunsa acasa am vazut ca era stricata si imi mascase stricaciunea infingand niste radacini de patrunjel (sau o fi fost pastarnac? ).

Inevitabil cumpar 4-5 legaturi de marar sau patrunjel pentru ca astea parca sunt vandute de cele mai babute dintre babute si doar nu le-oi lasa sa se duca cu marfa acasa.

Alte babute ma corup cu cate o salata verde care la taraba de langa este si mai frumoasa si mai ieftina. Dar totusi, componenta afectiva castiga in fata mercantilismului insuflat de ~~programatorul~~ economistul familiei.

Si cum ma plimb eu asa prin piata, cu sacosa mea de Mega Image de parca ar fi un Hermes autentic , par cu siguranta din alta lume. Poate de asta babutele mele imi dau niste preturi mai mari decat vecinii lor. Si aici componenta afectiva castiga (prin neprezentarea celeilalte, ca par convinsa ca sunt aceleasi preturi peste tot).

Toti cei pe care ii abordez privind cultura lor sunt producatori, niciunul nu pune ingrasamant si nici nu stropesc plantele.

La vizita duminicala am decis sa iau seminte de legume de la o batrana, convinsa ca vor fi mult superioare calitativ si purificativ celor din comert. Pana am dat de semintele albastre de patrunjel...acum, cat par eu de fraiera, dar sunt crescuta la tara unde nu am vauzt seminte albastre, asa ca mi-am manifestat curiozitatea privind coloroistica lor- sunt tratate maica, normal, sa nu le manance in pamant. Evident ca nu am facut cale intorsa, doar m-am reprofilat asupra altui produs.

Iar florile ma cuceresc...In Iancului aveam o babuta tare cocosata. Ii cumparam toate florile sa apuce si ea sa mearga acasa, cine stie unde o sta...Pana intr-o zi cand am prins-o cu florile colegei de piata volanta in mana (fix dupa ce mi le vanduse mie pe ultimele) si cateva zile mai incolo am vauzt ca statea la blocul urmator, la etajul 1.

Ca sa nu discreditez aceasta categorie a comerciantilor, mentionez ca este vorba de exceptii, mai ales in cazul celor care vand direct pe strada, si ca prefer sa cumpar de la ei in continuare chiar daca ma pacalesc de cateva ori stiu ca printre ei sunt multi cei care nu raman cu mare lucru dupa ce vand si isi platesc transportul pana acasa

The magic is over

2011-03-31T22:28:00.002+03:00

De mâine ne vedem de la 18:30 şi il voi înţelege perfect pe consort când decalează de băiţa doar ca sa mai stea cu el. Avem weekendurile, ce-i drept:)

Am sărbătorit frumos, cam cum am petrecut noi aceşti doi ani (cu little miss &co), am mâncat pizza cu multe măsline, am alergat şi ne-am cocoţat prin parcare. Mi-a parut rău că nu a dormit decât 20 de minute la prânz şi nu am mai putut merge si la Ikea.

Childproofing the house or houseproofing the child

2011-03-28T14:07:00.003+03:00

Anul trecut, in iulie, ne-am mutat din apartamentul nostru cu 2 camere cu vedere panoramica asupra ProTVului intr-unul putin mai incapator.

Primul cu Matei l-am petrecut intr-o casa care nu a fost gandita pentru un copil mic iar amenajarile facute de noi in plina perioada de nesting nu au intuit nici pe sfert ce urma sa vina. Sa nu uitam ca Mimi a fost mobil cam jumatate din aceasta perioada si totusi tot ne-a fost greu.

Asa ca am decis sa amenajam un teren de joaca in 2 dintre cele 3 camere ale locuintei actuale care sa ii permita lui Matei sa exploreze linistit.

Ce am facut:

- am inlocuit gresia cu parchet pe hol si in bucatarie, cazaturile sunt mult mai usoare acum;
- mobila are 1 metru inaltime, ca sa nu se poata catara pe ea (been there, done that);
- usile sunt blocate cu dispozitive de la Ikea;
- tot ce contine substante periculoase este incuiat intr-un dulap pe balcon;
- am ales o parte din electrocasnice incorporabile ca sa putem cocota cuptorul, avand in vedere ca inainte, cat era de mic, isi lipea mainile pe geamul fierbinte;
- avem un singur scaun cu domiciliul permanent in sufragerie, restul sunt pliabile si depozitate pe balcon astfel incat sa nu se poata catara. Daca il foloseste in activitati ilicite Herman pleaca in baie;
- exista 3 incaperi care se pot incuia, in functie de nivelul de obiecte fragile depozitate in momentul respectiv sau de etapa prin care trece Matei (dormitorul nostru si baile in perioada in care arunca lucruri in vasul toaleta);
- in camera lui avem un patut caruia i-am desfiintat lateralele astfel incat sa se poata da jos (si sa vina peste noi:) ) fara sa mai imi fie teama ca se arunca in cap, o comoda si o masuta (cu masuta si scaunele a durat destul de mult pana l-am convins sa nu le foloseasca ca trepte);
- am eliminat din prize (avand in vedere ca efectiv le smulgea din perete) si le tinem acoperite cand nu sunt folosite;
- cablurile calculatoarelor sunt prinse sub birou.

Deja dor

2011-03-28T00:22:00.003+03:00

...sa tin in brate pui mic adormit la pranz;
...sa zburam printre toboganele de la locul de joaca;
...sa desenam cu creta asfaltul din parc;
...de parcuri goale;
...de planuri facute de dimineata si solicitari de pui mic (Ikea, of course);
...de zile diferite;
...de cuvinte noi si propozitii timide;
...de preferinte culinare;
...sa descopar lumea alaturi de el.

Despre povesti

2011-03-16T15:04:00.002+02:00

Adra_bell este printre mamicile pe care le citesc cu mult, mult drag si m-am bucurat mult cand ne-a intrebat de povesti.

1. Ați citit/vi s-au citit povești sau basme în copilărie? Poate chiar ceva românesc? Ce titluri vă amintiți sau v-au rămas dragi?

La inceput mi s-au spus povesti, il chinuiam pe tata in serile cand ne vedeam, pe mine crescandu-ma bunicii, cu 3 Scufite si 2 Capre, eram foarte atenta, ca orice copil probabil, sa nu schimbe nimic si ii deschideam ochii cand adormea. Dupa care imi amintesc ca mi se citeau povesti- Heidi, fetita muntilor, Peter Pan, Aventurile lui Habarnam. Le stiam pe de rost si ma gaseau recitandu-le si urmarind si cu degetul de multe ori cu cartea pozitionata invers (evident, nu stiam sa citesc pe atunci). Cand am invatat sa citesc am intrat intr-o alta lume, citeam pe sub plapuma, cu cartea peste caiete si manuale prefacandu-ma ca invat si tot felul de alte tertipuri.

2. Credeți că au avut vreun rol în dezvoltarea voastră, încă din copilărie, ca viitor adult?

Cred ca reprezinta o baza excelenta pentru dezvoltarea abilitatilor de comunicare- vocabular dezvoltat, coerenta discursului, asocierea ideilor.

3. Sunteți de părere că fenomenul povestitului, mai ales în mediul familial, are o funcție importantă în educarea copilului încă de la vârste fragede? (Mai) dezvoltă acesta anumite legături între membri și transmite valori morale elementare pentru educarea unui copil?

Inca asociez lectura cu o anumita forma de educatie, imi este greu sa vad copii care nu gasesc nicio placere in a citi. In mod cert este o consecinta a obiceiurilor adultilor (pe care uneori ii inteleg, lipsa timpului liber si a obisnuintei lecturii isi spun cuvantul in a elimina cu totul cartile din viata lor). Dar cum cititul forma accesibila de educatie, prefer sa il indrept pe pitic catre acest hobby.

4. Citiți/ați citi povești copiilor dumneavoastră? Ați alege povești românești, basme din repertoriul internațional sau cele mai noi cărți pentru copii de pe piață?

Ii citim lui Matei decand avea cateva luni indiferent de autori, deocamdata este incantat de cartile cartonate cu multe imagini pe care sa le asocieze el.

5. O carte inainte de culcare sau un desen animat?

O carte inainte de culcare, insa este un obicei pe care il cam pierdem, nu prea mai este receptiv, prefera sa ne uitam pe carti in timpul zilei. Evitam desenele animate, o data la cateva zile ne convinge cu Pisicile aristocrate.

6. Credeți că o poveste “din carte” stimulează mai mult imaginația unui copil și simțul său etic elementar decât alte metode care implică povești? *În ce măsură vi se par nepotrivite sau marcante pentru un copil scenele de violență din basme (fie ele românești sau nu)? Ar trebui ele “îndulcite” sau păstrate așa cum au fost create inițial?

Sunt carti pe care le-am scos temporar din uz tocmai pentru ca mi se par prea violente pentru el. Matei are aproape 2 ani, inca nu are rabdare sa ii citesc, prefera sa recunoasca niste imagini insa cu siguranta ne apropiem de momentul povestilor pe care il astept cu nerabdare tocmai pentru a vedea cum isi va folosi el imaginatia.

Misi mos

2011-03-11T22:40:00.003+02:00

Au trecut (prea) repede. Parcă ieri ne întorceam cu el de spital, îmi amintesc atât de bine costumaşul galben, încercările noastre de a-l îmbrăca (eşuate, evident), externarea la 17:30 de teama statului cu el acasă.
Îmi amintesc mirosul de bebeluş, teama de a-l lua in braţe si teoretizarea excesivă a celui mai frumos lucru din viaţa mea, minunea mea cu ochi frumoşi.
Despre greşelile noastre ca părinţi începători aş putea scrie pagini întregi (poate ar trebui, e păcat să uităm şi amuzant să ne amintim), dar măcar un lucru bun am făcut- ne-am bucurat mult de el. Acum, uitându-mă înapoi, îmi pare rău de toate momentele când am ales să fac altceva. Dar şi cât de mult mă bucur pentru toate clipele când am fost acolo. Şi pentru cât de fericit am reuşit să îl creştem. Iar doi ani au trecut ca o clipă, eu mă pregăteam să redevin cea dinainte însă imi dau seama că tare dragă îmi este cea de acum.

Cum îti spune mami?
Misi mos.

Cea mai frumoasa zi -II

2011-03-01T21:42:00.004+02:00

De mâine ar trebui să înceapă o bonă, sper ca va veni şi că va fi OK. Aşa că astăzi este ultima noastră zi în doi şi înca o dovadă ca nu este bine să ai aşteptări prea ridicate. Pentru că din toate planurile noastre nu am reusit sa facem decât o mică parte, copilul bolnav si nedormit a fost extraordinar de mârâit toată ziua, aglomeraţia ne-a dat peste cap starea zen (cât mai era din ea).

Astăzi Matei a refăcut de vreo 100 de ori cu mâna traseul următor- scaun/bară la metrou- gură, iar când au apărut rugaminţile mele sa înceteze traseul a fost acompaniat de un zâmbet ştrengar. Momente în care nu stiam dacă să mă bucur că soţul meu s-a prins ca nu mai am ITP valabil sau să urlu de ciudă că fix acum şi-a gasit să verifice si că nu am putut sa merg in continuare in ilegalitate (evident ca ne-am prins de expirare postfactum). Masa a fost o relaxare- când a fost gata lintea, a vrut gulie, când i-am dat gulie a vrut sfeclă roşie, când i-am dat sfecla roşie a mângâiat repetat faţa mea de masă. Când am mutat locul de luat masa în zone cu un potenţial scăzut de distrugere, a vrut lintea pe care a asortat-o ba cu vita (linguriţa) normală, ba cu vita neagră, ba a subţiat-o cu apă. După care cred că au început colicii, că alt motiv pentru urlete necontrolate nu gasesc.

Cea mai frumoasă zi, că suntem unii lângă altii. Pumnii strânşi pentur mâine:)

Gata

2011-02-14T09:50:00.003+02:00

Povestea lui Andrei s-a terminat. In niciun caz cum am fi vrut. Imi pare rau de anii care au trecut fara sa ne vedem si sa povestim. Si sper ca lectia sa fie invatata si sa nu mai avem senzatia ca timpul este nelimitat. Sau sa mai ma las suparata din cauza nimicurilor de peste zi, cand de fapt avem totul.

Andrei, te-am ascultat, ii dam un pahar de lapte cald lui Matei seara.

Home made pizza

2011-01-31T17:10:00.004+02:00

Cred ca ar manca in fiecare zi, cand comandam pizza ii stralucesc ochii in momentul in care aude soneria. Si cum am avut destul de multa grija de alimentatia lui, am decis ca este timpul sa invat sa fac pizza.

Nu este greu deloc, iar rezultatul este excelent. Reteta de blat este a lui Jimi (Matei ne si spune ca Jimi ii face de mancare).

Asadar, pentru blat:

400 g de faina,
1 pachetel de drojdie uscata (de 7 g) sau o lingurita ceva mai mare de drojdie proaspata;
1 lingurita de zahar (eu folosesc brun);
1 lingurita de sare;
300 ml apa calduta.

Evident, cantitatile pot fi usor potrivite in sus, dupa cum iese aluatul.

Se dizolva drojdia in putina apa calduta si zahar, dupa care se amesteca si se framanta toate cele pana se transforma intr-un aluat usor de modelat. Acesta se pune intr-o folie de plastic pentru vreo 20 de minute, timp in care se poate face sosul.

Sos:
1 conserva de rosii (la DM se gasesc rosii bio, fara sare);
ulei de masline;
un catel de usturoi;
busuioc, oregano;
1/4 cana de apa.

Le pun pe toate la foc mic pana se incheaga sosul.

Aluatul trebuie intins cu vreo jumatate de ora inainte de a fi bagat in cuptor, moment in care pregatesc topingurile (broccoli, dovlecei, rucola, masline).

Se incinge cuptorul pe la 250 de grade, se pune sosul peste blat, mozzarela rasa, topingurile si se coace vreo 10 minute.

Delicios:)

Peripetii

2011-01-24T23:30:00.002+02:00

Vineri avem program administrativ.Îl scoatem pe domnul aspirator, Matei se înarmează cu muta şi mupu (mătura şi mopul) şi aducem casa la lumina. Îi place foarte mult sa şteargă geamurile (eventual cu partea abrazivă a bureţilor de vase), să spele farfurii (în timp ce mama din dotare şterge panicată parchetul şi mobila) si sa descarce făraşul la gunoi (doar ca nu vede că îl descarcă pe lânga). Când se culcă Matei eu reiau o parte din aceste operaţiuni.

Însa vineri a fost o zi aparte...pentru ca tocmai ce terminasem întâlnirea cu domnul aspirator când a căzut o clanţă. Nu am luat evenimentul în serios până nu am auzit zgomotul uşii trântite. Uşa cu clanta lipsa, evident. Iar noi doi blocaţi în dormitor, fără telefon (chit ca îl aveam, tot degeaba, că aveam si cheile în uşa de la intrare, deci nu putea intra nimeni). Bine ca am fost amândoi, că nu aveam ceva pe foc şi că aveam acces la lada cu şurubleniţe & co de pe balcon.

Dar Matei nu este un partener facil de prizonierat. Pe lângă o uşoara claustrofobie a trebuit să gestionez în primul rând pronirile de lăcătuş ale copilului care din când in când ma lăsa si pe mine să încerc sa deblochez uşa. Foamea piticului a fost semnalată prin tânguieli de genul mami, pâine şi potolită repede cu merele de pe balcon, însă pofta de pizza a fost mai greu de suportat. Plângea intruna- mami, puta, dodo, banii (mami, pizza, domnul, banii) de am prestat rapid o pizza cu broccoli când ne-am eliberat dupa 3 ore. Hmm, si pe mine nu a vrut sa ma plateasca, bine ca se gândeste doar la străini.

Open source horizons

2011-01-18T23:42:00.002+02:00

Matei recunoaste pinguinul buclucas de la Linux ( sursa tuturor relelor din calculatorul personal in opinia mea, tatal programator considera altceva) si il denumeste Pam. Pam isi are locul in monitor si este diferit fata de ceilalati pinguini din casa denumiti Puni.

Deja dialoguri

2011-01-17T15:56:00.002+02:00

Moş Crăciun: Ai fost cuminte?
Matei: Nuuuuuuu!

Matei: Uite!
Mami: Ce?
Matei: Nu e!

O clipă

2011-01-14T16:16:00.003+02:00

Mă uit la el si nu îmi vine să cred că este al meu.

Îmi este greu sa îi cumpar haine singură pentru că toate mi se par mari pentru puiul mic care de abia se vede din braţele mele. Îl pun cu mult drag în sling sau în meitai pregătită să colind oraşul cu el, iar după 50 de metri mă doare spatele de la cele 13 kilograme ale lui. Iau slingul tot timpul cu noi că poate va mai dormi aşa.

Îl văd cum aleargă în cadă şi îşi spală jucăriile şi îmi amintesc de piticul speriat de apa prea fierbinte din primele zile. Acum ne spune şi când este uf şi când este ese.

Îi scot periodic pijamaua din prima lună şi mă minunez că îi îmbracă doar picioarele.

Mă mir că aproape fiecare obiect are un nume si nu se mai uită întrebător la mine. Şi sunt nedumerita când imi spune mami, du-te.

Mă mir ca a crescut într-o clipa. Si astept noaptea când se cuibăreşte lânga mine şi mai pot să simt miros de copil mic si fericit.

Tinerete fără batrâneţe...

2011-01-11T15:46:00.003+02:00

...sau nici o masă făra conservanţi.

Din seria discuţii serioase purtate cu cine nu trebuie simt nevoia să relatez un dialog adorabil cu o mamă foarte bine pregatită.

Aşadar, mă aflam în aceeasi încăpere cu doamna respectivă săptamâna trecută cand a fost iniţiata o discuţie despre copii. Mi-am dat seama ca trăim intr-o lume anormală când a sugerat ca o fetiţă alăptată pâna la 2 ani ar fi trebuit să beneficieze de experienta unui psiholog, însa tot m-a surprins continuarea.

Discutând despre alimentaţie a fost foarte surprinsă că nu îi dădeam lui Matei mic eugenii, torturi si alte cele.

-Aleg să nu îi dau toate chimicalele de pe piaţă.
-Ce, nu îi dai chimicale? Crede-mă că îi dai.
-Mai puţin decăt altii.
-Ba îi dai. Nu îi cumperi legume din piaţă?
-Unele da, altele nu.
-Şi ce nu îi cumperi din piaţă tot stropit este.
-Nu, că sunt cultivate de ai mei. Nu sunt ferite total de poluare, dar oricum...

!!!!!!!!!!!Observati corenţa subsemnatei, care de fapt fierbea de nervi.

-Ba îi dai. Uită-te în jurul tău, înainte la 50 de ani erai bătrân, acum la 70 de ani eşti încă frumos, cu pielea întinsă. Ascultă-ma, CONSERVANŢII NE ŢIN TINERI ŞI FRUMOSI.

Almost speechless.

Banner nou, banner nou:)

2011-01-09T06:46:00.001+02:00

In cazul in care nu mai gasiti super blogul lui Andrei, voila de vezi bannerul de aici:)

Bilanţ lingvistic

2011-01-08T16:39:00.002+02:00

Ne-a dat peste cap. Spune o multime de cuvinte, incepe sa faca asocieri sau dam in omonime.

Noutatile sunt:

-tan=scaun
-tai= stai
-nuni= nasturi sau nuci
-bapa=papagalul;
-musa/ muşa=maimuţa;
-batu=sucitorul;
-coca=coca;
-nanu=nasul;
-opu=siropul;
-masa=masa;
-badu=bradul;
-duse=turta dulce;
-u(r)t=iaurt;
-vai=caşcaval;
-tapa tapa=vulpea;
-boabe=boabe;
-tun= Saturn (de pe aquadoodle, nu il invatam astronomie);
-muni=citrice;
-maie=elefantul;
-mi=gargăriţă;
-pade=zapadă;
-tadi=tanti;
-pete=peşte

Facem ca înteaga gradină zoologică, de multe ori fără legătură cu realitatea (de exemplu, vulpea face tapa, tapa, haţ), iar cuvintele se lipesc unul de celălalt în combinaţii mai mult sau mai puţin evidente:

-Mimi bei= Mimi aprinde becul;
-mute pata= multe paste;
-pune masa;
-nu e;
-mai e.

şi o mulţime de alaturări de vocale si consoane total nedescifrate până acum.

Craciun drag

2010-12-29T22:41:00.002+02:00

Calendaristic nu este primul Craciun cu Matei dar in mod cert este primul Craciun in care s-a implicat.

Chit ca noi impodobim casa de pe 30 noiembrie, parca toata magia a inceput cu bradul, cand Matei a pus decoratiunile pe crengi. Era atat de fericit cand agata cate o felie de portocala.

Ne arata badu peste tot, pe cel de acasa il mangaie ocazional. Il cunoaste pe Mos Craciun, s-au intalnit chiar personal de vreo 2 ori si il asteapta de fiecare data cand suna cineva la interfon. Ne arata de cateva ori pe zi cadourile primite de la HoHo.

Cand vin colindatori nu clipeste, este atat de fericit sa ii vada, indiferent ca sunt studentii la teologie sau copiii care spun 3 versuri dintr-un colind.

Cel mai frumos este calendarul de Advent...Spiridusul vine in fiecare dimineata si lasa un biscuit. Matei se trezeste tare fericit, ne spune usa, usa si alearga dupa prada pe care o ia cu un Iiiiiiiiiii. Drept urmare spiridusul a uitat ca pe 24 decembrie trebuia sa se opreasca si tot vine, cred ca pana la Pasti.

Ce Craciun minunat am avut:)

Categoric, nu!

2010-12-28T21:24:00.002+02:00

Imi place la nebunie zapada...chit ca inseamna ca sunt blocata in jurul casei, nu conteaza, sa ninga. Evident, entuziasmul meu nu a fst niciodata pe placul nimanui. Acum nici al lui Matei. Pentru ca ar face orice sa nu iasa afara in zapada.
Astazi a avut loc urmatorul dialog:

Matei, vrei sa mergem la copii?
Bebe.
Da, bebe. Mergem?
Pade? (zapada)
Da.
Nuuuuuuuu!

Iar seara l-am convins sa iesim afara cu promisiunea ferma ca va sta doar in mei tai si vom merge cu utiti (metrou). Of....

Busted

2010-12-24T12:53:00.003+02:00

Am gasit explicatia bradutilor fara varf, ingerasilor cu aripi strambe, stelutelor asimetrice...voila:

Pur si simplu...Mimi

2010-12-23T14:56:00.003+02:00

Eram curioasă dacă va fi Tei, Matei, Meme (cum de fapt îl şi alintam)...dar el este, surprinzator, Mimi. Şi apare aşa, când nu te aştepţi- mama, Mimi, bei (să îl duc să aprindă lumina), tuta Mimi (coca lui Mimi), dodo badu Mimi (domnul i-a adus lui Mimi bradul).

De dat mai departe

2010-12-20T11:08:00.002+02:00

Am mai povestit de prietenul nostru, Andrei. Andrei are nevoie de 218000 de euro sa mearga mai departe. Imi dau seama ca cei pe care ii pot eu atinge virtual nu sunt tot timpul si cei care pot dona. Dar sunt cei care pot da mai departe. Asa ca rugamintea este sa preluati povestea lui Andrei: http://cioini.wordpress.com si sa o transmiteti si voi pe blog, mail, facebook .

Iar daca puteti si dona, modalitatile sunt acestea: prin transfer bancar in unul din conturile:
RO 81 INGB 0000 9999 01705974 (RON)
RO 73 INGB 0000 9999 02156489 (EUR), deschise pe numele Andrei Cioinigel la ING Floreasca,

sau apeland 0900.900.088 – 5 euro/apel (Serviciu oferit gratuit/Nu se percepe TVA) – numarul este valabil in perioada 10.12.2010 – 09.03.2011, in reteaua Romtelecom.

Multumesc mult.

Junk addiction

2010-12-17T13:50:00.002+02:00

In sarcina am avut câteva pofte persistente, printre care şi pizza. De Crăciunul respectiv ne-am captuşit congelatorul cu pizza semipreparată (preferata mea de-a lungul celor 9 luni) şi am declarat în momentul respectiv Best Christmas dinner. Ocazional comandăm pizza, iar pentru Matei totul a început cu o bucata de blat fără umplutură. Când am văzut că îi place, am început să îi facem pizza în casă. Delivery sau home made, compoziţia este aceeaşi- mozzarela, sos de roşii, măsline.

De azi de dimineaţă Matei mă urmăreşte cu un pliant de la Jerry's şi îmi spune: mama, puta, dodo (mami, domnul să aducă pizza). Trebuie sa ii cumpăr măsline şi să mă apuc de treabă:)

Program haotic

2010-12-10T10:09:00.002+02:00

Se culca tarziu. Tarziu insemnand 1-2 noaptea. Doarme 2-3 ore peste zi. Se trezeste la 5 dimineata. In restul timpului alearga. Trece pana se insoara?

Lamuriri

2010-12-08T09:26:00.002+02:00

În primul rând, NU ESTE FETIŢĂ!!!
Da, are părul creţ.
Nu, nu face la oliţă.
Nu, nu îi este frig.
Nu este puturos (imi displace profund cuvântul acesta), doar că noua ne place să mergem aşa (mei tai, sling).

Bun, acum putem să ne plimbăm liniştiţi?

Un prieten bun

2010-12-03T21:18:00.005+02:00

Andrei este prietenul nostru si il declaram cel mai bun impachetator de patuturi de copil din lume.

Ne cunoastem de mult, am fost colegi de liceu, dar uite ca viata ne-a dus pe drumuri separate. Ne-am reintalnit anul acesta si parca nu ne vazusem de 2 saptamani, nu 10 ani. Andrei este optimist, iti spune despre limfom, leucemie si planuri de viitor in asa fel incat de leucemie uiti usor. Cand pleaca te enervezi ca este prea optimist si ai uitat sa il intrebi ba una, ba alta.

Eu imi doresc ca Andrei sa ramana un optimist. Iar optimismul lui costa...mult...costa 218.000 de euro.

Numerele lui norocoase sunt acestea:
RO 81 INGB 0000 9999 01705974 (RON)
RO 73 INGB 0000 9999 02156489 (EUR),

iar povestea lui Andrei o spune tare bine chiar el aici.

Unde se duc jucariile?

2010-11-08T14:17:00.001+02:00

Da da a disparut. A disparut la locul de joaca unde sigur, sigur nu a fost uitat sau ratacita. Si a disparut cat timp Matei s-a jucat departe de ea 5 minute. Eu cred ca a plecat dupa domnul Lipa Lipa al Ioanei, care a disparut in conditii similare, doar ca in alt parc.

Matei inca nu este atasat de jucarii, drept urmare nu il afecteaza. Dar eu ma tot gandesc ce ii voi spune daca ii va disparea o jucarie mai tarziu. Si totusi nu inteleg...cum sa pleci cu jucaria unui copil? Si o jucarie suficient de mare incat daca a luat-o un alt copil sa fie usor reperata de parintele sau.

Taca, taca, taca

2010-11-01T22:44:00.002+02:00

E vorbareţ. Mă întreb cu cine seamăna.

Şi ne povesteşte câte în lună şi stele...În plus faţă de arhaismele (deja) de care povesteam acum ceva vreme avem o lista lunga:
-ate= lapte;
-ati= lăptic;
-teia= cheia sau Ikea;
-pu pu= când vrea să asculte muzică (dar o postare separată aici);
-mă(l)= mar;
-pa(l)ă=para;
-Bubu= BuniBu
-Pău= Tătăiţu si Bunicu (da, va fi o bătălie crâncenă pentru stabilirea titularului);
-Nana= Nana, dar vedem dacă se menţine.
-tao= calul;
-bei=mingea;
-bebe= evident, bebe. Este folosit ca răspuns şi la întrebarea Cine eşti tu?
-tei= trei;
-doi= doi;
-noi doi= noi doi vine cel puţin în pereche. Aşa strigăm noi de ne ştie parcul când plecăm în sling acasă.
-mnie mnie= pisica pe care o strigam pis.
-do do merge in tandem cu nenea=domnul/ nenea.
-pău= păunul;
-mo mo= ursuletul.
-aaaa= periuta de dinti;
-ata, ata= asta, asta;
-uff, uff= frige, cald. Se foloseste si in mama, papa uff;
-po= păr;
-pepi= scutecelul pe care il umple de pipi si de teatea;
-da da= gasca si rata, posibil si alte inaripate;
-euuuuuuu=cucurigu;
-mmmmmmm= vaca;
-eeeeeeeeeeee=oaia;
-oo=ou;
-odie=rodie.

Cel mai important este ca am iesit din anonimat...suntem MAMI şi TATI.

Cati ani ai tu?

2010-10-26T23:58:00.003+03:00

Unuuuuuuuuuuuu

Sau rezultatul unei dimineti frumoase cu Rafi.

Din parc. Din nou. Priceless

2010-10-11T22:04:00.002+03:00

Matei astazi a identificat locul de intalnire al baltilor din Herastrau. Iar acel loc se prezenta sub forma unei ditamai baltoace, in rest tot parcul era uscat, uscat. Evident ca respectiva balta a devenit punctul de atractie al copilului meu, copil la fel de evident neechipat corespunzator. Si a inceput Matei sa alerge dus intors prin baltoace in hohote de ras. Cand a atacat frontal baltoaca pe langa noi tocmai ce trecea o doamna care o avertiza pe nepotica sa nu o ia si ea prin apa ca sa nu murdareasca bicicleta. Si a mers doamna respectiva vreo 20 de metri tot uitandu-se la noi. Pana la urma nu a mai rabdat si asa a luat nastere urmatorul dialog:

De ce nu il certati?
De ce sa il cert?
Ca nu are voie.
Unde sa nu aiba voie?
In apa!!!!!!
E copil, lasati-l sa se bucure.

Dupa cum spuneam, priceless. Balaceala s-a incheiat cand pantalonii erau uzi in proportie de 75% iar la un control amanuntit si incaltarile, jambierele si sosetele musteau de apa. Am plecat in body de acolo.

Confesiunile unei sotii de programator

2010-10-09T09:42:00.003+03:00

Daca stiam eu cate cutii, cutiute, cabluri si cablarase, placi si placute aduna un programator in 4 ani de casnicie m-as fi gandit mai serios cand am spus da:)
Evident pentru toate achiztiile se pastreaza ambalajul original pentru garantie. Eu vanez periodic certificatele respective, cum expira sau se apropie termenul (ca doar nu se vor strica fix in perioada asta, au avut atata timp la dispozitie) le arunc. Doar ca astazi am gasit un certificat cu garantie pe viata:(
Si toate chestiile si chestiutele au cablurile aferente, evident la fel. Pe care le pastram, la fel de evident.
Iar ce se strica nu se arunca, devine componenta. Si atunci imi spune: vezi...bine ca am pastrat cutia, acum avem in ce sa o pastram.

Singing in the rain

2010-10-06T12:21:00.002+03:00

Ploua si e mohorat. Adultii si dardaie, Matei parca are un calorifer in scutec ca altceva nu suporta pe el. Nu am iesit in parc doua zile, am socializat cu pitici pe aici. Dar astazi am decis ca vrem sa iesim. Matei era atat de incantat incat imi aducea si jambierele sa i le pun (pe care nu le suporta in rest), si-a cautat pantofii si ridica manutele in sus spunand opaaaaaaa ca sa il pun in mei tai. In parc am fost noi, ham si pau (paunii). L-am invatat sa topaie prin balti asa ca le-am luat la rand pana ne-am plictisit. Acum doarme fericit.

De prin parc

2010-09-30T21:37:00.004+03:00

Nu am mai povestit de ceva vreme peripetiile noastre de prin parc. Si cum iesim de doua ori pe zi, aproape zilnic, avem ce povesti:)

Iesirile le putem clasifica usor in 2 categorii- de luni pana vineri si de weekend.

In cele de luni pana vineri suntem cot la cot cu bunici/ bone/ mamici. Noi plecam in mei tai iar in ghiozdan caram creta, baloane, jucarii de nisip, o betoniera, mancare pentru pauni sau catei si evident consumabile de copil mic. Cateodata si o minge. Eu imi doresc in parc sa alerge, sa miroasa flori, sa se dea pe tobogan, sa aruncam pietricele in lac/ balti/ tomberon si sa desenam pe asfalt. Chiar nu le inteleg pe celelalte bunici/bone/ mamici care se cara cu un carucior plin, plin de jucarii ca s ail tina ocupat. Si ma si deranjeaza comentariile legate de cantitatea de jucarii adusa de fiecare. Am incercat sa ii pastram interesul pentru jucariile simple, sa poate fi bucuros de un bat pe care sa il incarce cu orice super putere doreste el. Vreau sa se bucure de magie, nu vreau sa fie inconjurat de jucarii cu baterii care ii spun ce sa faca. Mi se pare normal sa fie atras de ele cand merge in parc, sunt lucruri pe care nu le-a vazut, insa nu inteleg ce cauta ele in parc. Probabil ca este mai comod sa stai pe o banca in timp ce copilul cu care ai venit butoneaza de zor la o masinuta care mai are putin si pregateste si pranzul.

Matei este un copil calduros. Pana saptamana trecuta era in pantaloni scurti si maneca scurta, ocazional si descult. Personajul colectiv de mame, bone si bunici insotesc copii imbracati ca in miez de iarna (saptamana trecuta am vauzt si un cojoc) si se opresc sa remarce ca este cam dezbracat copilul si vaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaai, e si descult!

La ora 10:00 copiii iau masa. Personajul colectiv se mobilizeaza exemplar, scoate caserola cu fructe, infinge cate o scobitoare si incepe alergatura. Vai, Gigel, uite Mariuca a mancat tot, tu esti un baiat rau ca nu mananci. Copiii nu sunt lasati sa atinga mancarea, nu imi inchipui ce s-ar putea intampla.Matei se uita debusolat si striga papa, papa. Evident ca sunt o ciudata ca refuzam politicos. Daca ii este foame, ne retragem pe o banca, dar de multe ori el doar recunoaste actiunea. Copiii respectivi pot avea si vreo 5-6 ani. Sau 10, dar acolo nu se mai foloseste scobitoare insa ramane interdcitia de a atinge mancarea.

Copiilor li se spune sistematic ca nu se pot urca pe respectiva scara fie ca sunt preamici fie ca nu sunt in stare. Matei are voie. Daca pica il ridicam si o luam de la capat. Nu particip la niciun concurs, nu imi da nimeni nota pentru impresia artistica. Da, imi sta inima in loc, da, plecam franti din parc, dar el rade in hohote.

Zilele de weekend sunt altfel. Orele matinale la care ajungem noi in parc sunt specifice celor de pe alt fus orar. Adica ne intalnim doar cu cativa rataciti, expati sau bone filipineze.

Insa sunt si lucruri bune in parc. Am intalnit 2 copii si parintii aferenti care ne seamana. Ne bucuram sa ii intalnim in parc, desi de cele mai multe ori nu ne potrivim programul.

Eheee, ce vremuri cand aveam parteneri asigurati de conversatie si joc si pe aceeasi lungime de unda.

Odihna

2010-09-13T23:08:00.002+03:00

Am presarat acest blog cu postari despre somn. Am gasit periodic solutii minunate pentru a ne odihni cat mai bine toti trei, solutii care la fel de periodic s-au dovedit depasite de situatie.
Dupa un an si 5 luni de somn intrerupt cred ca am inteles situatia- lui Matei nu ii place sa doarma.
Vineri noapte s-a trezit la 2 si s-a gandit sa astepte rasaritul. Ca il asteapta el nu e nicio problema, dar cu noi ce-o fi avut...Aseara s-a trezit la 2:30. A venit cu noi si a inceput sa rada uitandu-se la tavan. Dupa care ne-a tot recunoscut, ba pe unul, ba pe altul. Dupa vreo 50 de mama, tata se aude pepi, pepi. Acesta este strigatul prin care ne anunta ca vrea sa fie schimbat, operatiune care am crezut ca ne va duce mai aproape de somn. Eu am avut noroc si am fost ignorata, distractia continuand intre baieti, la 3 centimetri de mine. Perechea ar fi spart petrecerea, dar de fiecare data cand atipea petrecaretul cel mic isi lipea fata de a lui si striga tata, tata.

23:25- Matei a adormit. Pana acum am auzit hohte de ras, am dus o cina tarzie in dormitor si am tot sperat sa fiu treaza cand se intoarce perechea.

Kalimera

2010-09-01T22:00:00.002+03:00

Ne-am intors...Nu va lasati inselati de forma de salut, am invatat-o data trecuta in Grecia prin locuri unde oamenii erau mai prietenosi:) Iar aici am exersat-o in afara hotelului in forma hello, mister ca erau prea plini de turisti pentru traditionalisme.

A fost frumos.

Am jucat un meci cu cei de la hotel in mai multe reprize. La inceput ne-au testat de cate ori putem sa ii chemam sa curete o camera. Aici am castigat noi, ca am apleat la managerul hotelului ca arbitru. Insa hainele mele au picat testul clorului cu care curatau de zor scarile. Prin zor intelegem doamne de varsta mijlocie aruncand cu apa si clor de la etajul 2 inspre parter. Eu eram pe acolo, nu le-am vazut sa imi cer scuze ca le-am deranjat, m-am dus tot la arbitru. Ne-au surprins cu o inundatie, aici a fost rezultatul unei strategii pe termen lung deoarece cauza a fost un frigider nedezghetat de cand a fost fabricat.

Matei a fost incantat de apa de la inceput. Atat de incantat incat isi lua jucariile si pleca si trata orice apropiere de apa cu plansete. Pe la finalul vacantei a devenit foarte interesat de apa, apa.Nu i-a mai fost teama nici de valurile marii, nici de apa din piscina. Dimpotriva:)
In schimb a fost un mic terorist cu bebe, bebe. Cum vedea un copil intre 2 luni si 10 ani urla bebe, bebe si trebuia sa ne jucam. Este evidenta reactia copiiilor romani de 10 ani cand li se spunea bebe, nu?Cum ne petreceam majoritatea timpului la locul de joaca eram de-ai casei asa ca azi de dimineata faceam origami cu cei mici.

Am plecat cu planuri sa colindam toata Creta. Am ajnuns acolo si am ales sa il lasam pe el sa se bucure de vacanta. Si a fost frumos, am descoperit sate traditionale pe aproape si plimbari placute pe faleza. Game, set, match Trio Balamuc!

Iar acum incerc sa gasesc cheia de la geamantan. In cazul foarte probabil ca nu o gasesc, solutii cum il pot deschide are cineva?

Stangacii

2010-08-19T22:56:00.003+03:00

Matei creste incet, incet. Dar drumul sau catre adultul minunat care suntem convinsi ca va fi este presarat cu mici stangacii adorabile.
Intr-o dimineata l-am intrebat cum ne iubeste. Intrebarea a venit din senin, nu ma asteptam la un raspuns avand in vedere ca niciodata nu am incercat sa il invatam asta. Dar a inceput sa ne pupe, probabil ca a retinut ca noi il pupam si ii spunem ca il iubim. Si este asa de simpatic, isi suge obrajii, cred ca are un aparat de vidat in gura, arata ca o domnita de la curtea Regelui Soare si vine cu gura pe fata, gura sau parul nostru. Nu are niciodata o tinta precisa sau nu o nimereste, dar este adorabil.
Sau ne sperie...Vine in fata noastra si ne spune baaaaaaaaaaaaau. Il vad, dar cum sa ii spun eu puiului ca nu ma sperie decat daca apare dintr-un loc unde nu ma asteptam sa fie? Asa ca ma sperii si el mai face o data baaaaaaaau. Si inca o data. Eventual le face si altora care nu se sperie. Si atunci ma sperii eu si pentru ei.
Mananca singur cu lingurita. Jumi-juma cu scaunul de masa. Il las ca ii place sa faca lucrurile singur. Si nici nu ii arat cum se face mai mult decat ne vede el pe noi mancand.
Ii place sa citeasca, d emulte ori tine cartea invers. Sunt convinsa ca vede el ceva interesant si asa.
Dupa cum nu am de gand sa ii corectez cuvintele (bine, sa nu ajunga ca mine care incepeam clasa I si spuneam repuchila in loc de republica- ai mei erau disperati, era pe vremea cand se canta imnul si urma sa ma fac de ras). Spune tis, tis cand vrea sa inchida sau sa deschida ceva. Asa ca si noi il rugam sa tis, tis. Surprinzator, ne asculta.

Si este stangaci:)

Desktop:)

2010-08-12T14:10:00.004+03:00

Zu ne-a lepsuit zilele trecute, doar ca eu nu reactionez tare greu.

Pe orice alt calculator decat cel de acasa am si o imagine placuta de fundal si toate folderele ordonate. Cum acasa perechea simte nevoia sa nu ii dam banii domnului Gates pentru actiunile sale caritabile Linux face legea sau dezordinea pe desktop. Si cum imi aranjez eu totul frumos vine pinguinul nesuferit si strica tot.

Voila:

Deci aici chiar nu am nimic de spus:)

Ce mai facem noi...

2010-08-11T13:40:00.002+03:00

Este incredibil cat de mult evolueaza Matei de la o saptamana la alta. Face o multime de lucruri noi, renunta la altele mai vechi (pe care deja incep sa le uit, trebuie sa ma mobilizez sa pun pe hartie cat mai multe minunatii).

Matei, la aproape un an si 4 luni este minunat:
- ne arata ca vrea sa ii facem baie, il duce pe Robert, imbaietorul sef la usa d ela baie si striga apa, apa.
- ne pupa. Astazi m-a pupat printre gratiile unui fort de la locul de joaca.
- daca ii este foame sau somn pleaca singur de la joaca. Le spune pa tuturor si dus este.
- il ia pe Robert la un meci de fotbal (si nici ca mai mobilam sufrageria, e asa de incantat sa bata mingea pe maidanul interior.
-mananca singur cu lingurita; in darnicia lui, neintentionata de data aceasta, hraneste parchetul, scaunul, peretii si mobila in acelasi timp.
-sta pe scaunel si citeste la masuta lui;
- recunoaste animalele, cand invata sa imite cate un animal deja toti devin animalul respectiv, pana si rata face mo mo.
- mangaie...parinti, bunici, pui mic, copii in parc, mese si scaune.
-cand nu mai vrea ceva spune simplu ta, probabil gata.

Matei la aproape un an si 4 luni este tare fericit:)

Pa, Pa!!!

2010-08-09T21:42:00.003+03:00

Sau cum sa intelegi ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ:)

Matei este incantat de zgomote...de fapt de a face zgomot. Pe langa chiuielile de rigoare ii place sa dea cu tot felul de obiecte contondente in parchet, mobila, pereti, usi etc. Cum inca nu avem covoare credem ca zgomotul este prea mare pentru vecinii nostri. Asa ca in urma unor deliberari in cuplu am gasit o solutie excelenta: spunem pa jucariilor si astfel puiul invata ca daca face zgomot cu ele nu le va mai avea. Le punem intr-un loc vizibil si ele se intorc periodic la Matei.

Genial, nu?

Dupa cateva zile in care am tot zis pa jucariilor rezultatele se vad. Matei face zgomotul de rigoare, le spune pa si le duce in sufragerie, in biblioteca cu jucarii. Mie mi se pare ca este atat de simpatic, iar el este tare incantat de fericirea mea .

Asadar zgomotul ramane. Cred ca vom lua covoare.

Povestea noastra

2010-08-05T14:42:00.004+03:00

Anul trecut pregatisem o postare pentru Saptamana Mondiala a Alaptarii care, din diferite motive, a ramas nepublicata la momentul respectiv si am decis sa o pastrez pentru anul acesta.

Nici nu stiam cum arata un copil mic, drept urmare habar nu aveam ce sa facem cu al nostru cand va veni.

Am inceput sa ne documentam online, am fost la cursuri prenatale, am citit.

Stiam ca este bine sa alaptezi, aveam informatiile necesare. Auzisem eu ceva cu pozitionarea corecta dar nu intelegeam ce le este atat de greu unora sa monteze copilul la san. Mai citeam si cu mame de alapteaza pana la 2 ani, bineinteles alt act pe care nu il intelegeam. Auzi, iar unele alapteaza in parc!!!Cu alte cuvinte, ma pliam perfect pe opiniile majoritatii populatiei.

Si veni EL:)

Am nascut prin cezariana programata, dar s-a intamplat ca Matei sa planuiasca sa ne cunoasca si el cam prin aceeasi zi, drept urmare aveam si ceva contractii. Monitorizate chiar:)Dupa ce am iesit din operatie mi-au adus copilul in camera si m-au intrebat daca vreau sa alaptez. Gandurile mele vizau ceva indignare...deci, ma dor toate, plus ca am nascut prin cezariana, nu stii ca lactatia se declanseaza mai greu, dar alt moment nu iti gaseai...O asistenta foarte draguta, care m-a ajutat mult cu alaptatul, mi l-a pus la san. Si a inceput sa traga.

Nu imi schimbasem opiniile peste noapte/ operatie, mi se parea ingrozitor sa stau cu copilul atarnat cand era atat de simplu cu biberonul. Plus ca imi era teama sa il tin in brate, drept urmare imi era pus la san, nu ma puteam ridica asadar alaptam intinsa. In spital a primit si completare insa m-au incurajat in permanenta sa alaptez. Cand nu mai rezistam venea si biberonul.

S-a lasat cu rani urate, alaptat cu mameloane de silicon. Si imi spuneau ca alaptatul nu doare, cand mie imi venea sa ma urc pe pereti de durere!!!

Acasa alaptam in reprize de doua ore cu pauza de o ora intre mese. Cand voiam sa ne odihnim, bagam biberon. A fost o solutie buna pentru noi. Asta pentru ca eram decisi (atat eu, cat si perechea sa ajungem la alaptare exclusiva). Sanctuarul alaptatului era deschis doar sotului, cum era sa ma vada pe mine oricine altcineva facand asta...

Cand Matei avea 2 saptamani reusisem...alaptam exclusiv:) Poate nu prin cea mai agreata metoda, i-am facut un program din 3 in 3 ore, mesele durand o ora, dar alaptam:) Dupa ce am reusit sa scurtam mesele la 30 de minute am renuntat la program; doar si noi mancam cand ne e foame, daramite un bebe de o luna.

Acum mi se pare frumos, imi place mult cand se linisteste la masa, cand rade in timp ce mananca, imi place cand il mangai in timpul mesei, imi place cand sotul meu ne spune la masa de seara: ce dulci sunteti voi doi. Sunt momentele noastre. Imi dau seama ca nu as putea alapta oriunde, oricand...Nici in masina nu ma simt confortabil. Mi-as dori sa pot vedea alaptatul ca pe cel mai natural lucru cu putiinta, insa nu pot trece chiar peste toate prejudecatile. Nici nu mai stiu daca ale mele sau ale altora. Dar reusesc sa vad alaptatul ca pe legatura mea cu Matei, actul care ma face sa ma simt tot universul lui:)Si imi place atat de mult...

Voiam sa rezist pana la sfarsitul anului, ar avea 8 luni. Dupa care am zis ca poate pana la 10 luni. Acum ma gandesc la un an, dar mai vedem.

Ma bucur mult ca nu am judecat pe nimeni, ca m-am informat si am ales sa fac ce e mai bine pentru Matei. Si imi dau seama cat de mult a contat sprijinul sotului, al parintilor mei, al prietenilor. Am in jurul meu si oameni care au aceleasi opinii pe care le aveam si eu in privinta alaptatului, dar m-au inteles si m-au sprijinit sa merg mai departe.

Un an, 3luni si 3 saptamani and counting. Prejudecatile mele nu mai sunt, ale altora nu ma mai intereseaza. Pana la urma este doar o decizie persoanala daca si cat alaptezi.

O felicit si aici pe Rox pentru munca pe care o depune in a promova alaptatul si ii doresc mult, mult succes in continuare.

Hotii de timp

2010-07-29T22:04:00.005+03:00

Pe vremea cand lucram intr-un program ceva mai organizat decat imi ofera Matei ma straduiam sa imi planfic atent activitatile ca sa elimin timpii morti si alti termeni pe care ii auzim pe la traininguri de time management. Evident, ca aplicam tactictile indelung studiate si testate doar prin lumea corporate, ca pe acolo stateau prioritatile mele.

In momentul in care a aparut Galusca Imparat si sistemul sau draconic de management am apelat la toate resursele, competentele, abilitatile native/ dobandite/ dorite doar, doar ne vom descurca. Evident ca nici un training nu a facut cat lucratul cu deadline-uri atat de stranse si de variabile, astfel incat acum suntem asi in managementul timpului. Timpul petrecut cu copilul, ca in alte cazuri suntem la fel de ineficienti.

Asa ca am eliminat televizorul de aproape un an, am mutat calculatoarele intr-o camera unde nu stam in timpul zilei, ne-am umplut casa de cutii care ne permit sa strangem jucariile intr-o clipa inainte de culcare.

Nu imi vine sa cred cat timp avem acum sa ne jucam impreuna. Radem, alergam si ne invartim in sufrageria noastra nemobilata iar Matei este mult mai fericit. Imi dau seama ca am decis sa avem un apartament pe post de teren de joaca, dar hohotele de ras ne inveselesc mai mult decat orice canapea. Desi recunosc ca limitele mele au fost atinse in momentul in care l-am gasit cu tocul de la usa in mana sau jucandu-se cu o bucata de plinta- ambele smulse de el din locul de destinatie.

Mateisme

2010-07-21T23:37:00.002+03:00

Matei a evoluat incredibil in ultima vreme, ne uimeste cate lucruri stie. Da, cand ai un copil este foarte usor sa intelegi entuziasmul realizarilor de genul: isi tine capul, sta in picioare, mananca singur. De fapt este modul celor mici de a ne invata ca bucuria chiar sta in lucruri marunte.

Matei vorbeste din ce in ce mai mult. Pe langa cuvintele magice, spune bebe, cis (probabil inchis), tetea (cartea). S-au reintors pa, pa si mama (si tare ma bucura). Alearga dupa caini strigand ham, ham.

Si nu doar vorbeste, face o gramada de minunatii. Ne mangaie, ne arata rand pe rand de 10- 15 ori nasul, ochii , gura. Ale noastre, ca noi avem dificultati in a le identifica:) Ne roaga sa ii citim, intai bland: buiu, buiu iar daca nu ne conformam imediat da cu cartea in noi si striga: buiu, buiu.

Si face pozne. Cand il prind unde nu are voie (de exemplu inmuind paine in vasul de toaleta si spunand papa, papa) incepe sa rada si sa tropaie de fericire.

Imi place foarte mult ca ne explica ce vrea. Astazi voia afara, a tras intai de usa, dupa care mi-a adus sandalele. Cand a vazut ca nu actionez mi-a adus palariuta si m-a pus sa i-o pun pe cap si asa a plecat la usa. Adica PALARIUTA pe care nu reusim sa o purtam mai mult de 2 secunde. Am iesit, evident.

Si ma cauta prin casa...Intr-o seara il auzeam strigand imperativ mama...mama...a urmat o intrebare mama? cand mi-a auzit glasul dupa niste cutii. Iar cand m-a vazut a exclamat cu un zambet asa de mare mama! Cand a invatat sa puna intrebari?

Si ne place in casa noua. Ne este dor de Dana si Ioana, dar incet, incet ne vom mobiliza sa ne vedem mai des.

Din casa noua...

2010-07-19T23:13:00.002+03:00

Ne-am mutat de vreo doua saptamani, perioada in care nu contenim sa ne minunam cate lucruri am strans in 4 ani si sa ne intrebam unde ne incapeau. Bine, raspunsul evident ar fi ca in mobila, dar parca totusi sunt mult prea multe (iar mobila noastra se rezuma la bucatarie si un pic pe ici, pe colo).

Matei este fericit, alearga toata ziua, doarme legat cate 2 ore dupa amiaza (enorm pentru standardele galustiene), se trezeste in zambete si evolueaza pe zi ce trece.

Cosleeping- side effects

2010-07-06T08:46:00.002+03:00

Sunt lucruri pentru care unii nu sunt facuti si gata...In cazul nostru (al meu, dar folosim pluralul de cuplu) eu nu ar trebui sa dorm cu copilul.

Imi place mult sa dormim impreuna, il iau in brate noaptea sau ma trezesc doar sa il mangai. Eventual mai raman si ma uit la el cat este de minunat.

De la inceput imi era teama sa dorm cu el. Toti imi spuneau sa stau linistit, insctintul matern ma va avertiza de fiecare data. Ori eu sunt surda si nu il aud, ori al meu instinct nu prea este vigilent.

A mai cazut Matei din pat cu mine langa el (posibil chiar din cauza mea), m-a mai trezit sotul ca ma urcasem peste Galusca, dar cam atat. Pana sambata cand pe la 2 noaptea ma trezeste suav intrebarea: Unde e Matei? Cum adica unde e? evident ca langa mine, uite-l aici.....stai ca nu este...poate ar trebui sa aprinzi lumina. NU ERA! M-am speriat ingrozitor, l-am cautat in tot patul de 2.5/2m (din locuinta de tranzitie, nu e al nostru). L-am gasit sub o perna, il acoperea cu totul. L-am zgaltait, crezusem ca s-a sufocat. Copilul nostru care se trezeste daca arunci un ac in alta camera nici nu se misca. Intr-un final a tresarit o manuta de ne-a venit inima la loc.

Acum ne-am linistit.

Un an cu slingul!

2010-07-03T00:35:00.003+03:00

Bine, deja un an si o saptamana, m-am miscat greu in speranta ca pot scrie postarea de pe calculatorul meu unde am si multe poze cu minunatul device, dar, evident, inca nu ne-am mutat.

Tot discutand cu perechea am declarat slingul de departe cea mai buna achizitie pe care am facut-o pentru Matei. Inca ii place in sling si eu ma bucur tare mult ca il pot purta asa. Am extaziat o tiganca acum cateva zile: "Pfuu, il porti ca noi! Tare bine iti sade:)". M-am bucurat mult, cu siguranta fost cel mai frumos compliment primit in ultima vreme

Este tare special pentru ca m-a invatat sa il tin in brate pe Matei fara sa ma plang de nimic. Este special pentru ca imi dau seama acum, la un an dupa, ca a facut ca totul sa mearga spre normal. Ma bucuram atat de mult cand Matei incepea sa chiuie cand vedea ca imi pun slingul incat il foloseam si in casa.

Asa ca ii multumim Dianei pentru sling si pentru poza de anul trecut.

Doar in trend?

2010-07-01T23:13:00.003+03:00

Unde intorci capul vezi eco, bio, organic, verde si alte denumiri care se pot transforma usor in etichete care dau bine.

Uneori simt ca este doar un trend- vinzi mai usor cu un verde in fata sau pari mai interesant daca anunti pe facebook ca ai mancat morcovi bio. Din punctul meu de vedere, nu poti alege un stil alimentar bio si in paralel sa poluezi cat pentru trei familii, trebuie corelate ambele atitudini.

Pe de alta parte, ma bucur sa vad ca ofertele de produse organice sunt din ce in mai numeroase, de multe ori venind din partea unor mamici care au studiat ce au studiat si au decis ca este timpul sa impartaseasca informatia si altora, intr-un cadru organizat si platitor de taxe:).

Dar sa nu ma abat prea mult de la subiect, ca de fapt voiam sa particip si eu la concurs. Ileana face cadou hainute organice si am zis ca poate avem noi noroc.

Hainute organice inca nu am incercat fiind mult prea scumpe pentru cat timp le poarta Matei. Initial le consideram o achizitie inutila, insa dupa ce m-am mai docuemntat mi-am mai schimbat parerea.

Desi fara hainute organice, ne straduim sa il crestem pe Matei cat mai sanatos. Ne-am schimbat foarte mult stilul de viata in ultimul an. Inainte de Matei totul se intampla atata de repede, ne faceam cumparaturile exclusiv in hypermarketuri, extrem de accidental ajungeam in cate o piata. Desi citeam cu atentie etichetele tuturor produselor nu ne orientasem spre alimente bio deoarece nu ne interesase deloc subiectul.

In momentul in care a aparut Galusca a inceput si aventura noastra catre un stil de viata mai sanatos. Totul a inceput cu scutecele refoliosbile. Dupa care am renuntat la lotiunile scumpe de farmacie pentru Matei si am ales variante organice. O data cu diversificarea au inceput sa apara si alimentele bio in frigiderul nostru. In afara de aliemnte bio, am ales sa colindam pietele pentru a identifica producatori locali. Luate individual nu sunt decizii atat de importante, dar toate acestea ne-au adus mai aproape de un alt stil de viata. Ma bucur ca, putin cate putin, ne indepartam de viteza cu care traiesc toti in jurul nostru.

Unde s-au dus brichetele?

2010-06-27T23:55:00.003+03:00

Acum 11 ani priveam un stadion plin ochi si luminat de brichete. The Memory Remains de atunci este una din cele mai frumoase amintiri ale mele, cred ca nu a fost persoana acolo sa nu cante refrenul.

Aseara erau telefoane in loc de brichete. Metallica a fost la inaltime, ca de fiecare data.

Dar mie tot imi este dor de brichete!

Ce mai facem noi

2010-06-26T09:31:00.003+03:00

Noi ne mutam...adica am plecat din casuta veche, suntem campati la bunici, initial pentru 2 saptamani care s-au transformat in perioada nedeterminata si asteptam sa fie gata noua casuta. Casuta este un termen care defineste un apartament, don't become overhappy for us.

Ce face Matei...
- pazea defineste pisica, se pare:) Doar ca pisica nu inseamna doar felina cunoscuta de noi, ci cam tot ce misca. Dar pe pazea pisica o si striga pis, pis.
-spune auooooooooooo la cate o cazatura (aoelu si isi pune mainile pe cap, aici a copiat reactia lui BuniBu cand cade puiul).
- rata face mmmmmmmmmm iar magarusul su,su, su si se scarpina in cap.
-miroase florile, inclusiv din carti si de pe haine.
-merge cu spatele si rade in hohote de noua lui descoperire.
- se supara foarte tare cand nu il lasam sa faca tot ce vrea si ne loveste, dar mai multe detalii despre asta intr-o alta postare.
-adoarme singur. Se pare ca este nevoie de intuneric bezna in camera si de unul din noi care sa stea langa el.

Frumos:)

8(OPT)

2010-06-14T11:09:00.002+03:00

Cam atatea cirese incap in pumni de pui mic. Se aseaza sub cires, mi le arata, se straduieste sa le faca loc, daca ii scapa vreuna se concenteaza pana o inghesuie la loc si pleaca fericit. Se odihneste dupa atata munca pe o treapta si incepe sa manance. E simpatic ca ba scoate samburii si ingite pulpa, ba invers.

Graba strica treaba

2010-06-12T23:17:00.002+03:00

Traim prea repede. Salutam din fuga, cerem 2 kilograme de mere in timp ce stabilim ceva la telefon, ne planificam orice intalnire si uitam sa ne bucuram de prezent cu gandul la activitatile de maine.
Si toti se grabesc...Ca se grabesc adultii, nicio problema....dar de ce ii grabim si pe cei mici?

Ii grabim sa se adapteze la noul mediu imediat dupa nastere, ii grabim sa renunte la tinut in brate. Le dam suzete, dar dintr-o data vrem sa renunte la ele ca au crescut, au deja 10 luni. Daca alaptam e cu program si nu prea mult, ca va ramane legat de fusta noastra. Trebuie sa (a)doarma singur in camera, indiferent cat de singur sa simte. Trebuie sa isi tina capul cat mai repede, vrem sa mearga de-a busilea o data, ca e mare deja iar Gigel i-a luat-o inainte. Il punem in premergator, ca el saracul nu stie ce sa faca cu picioarele. Si intre perne, ca sa stea in fund mai repede, ca e puturos. Ii repetam ca o moara stricata acelasi cuvant de 20 de ori pe minut, ca sa invete o data sa vorbeasca.

Unde-i graba?Nu inteleg de ce parintilor si bunicilor le este atat de teama ca puiul lor nu va invata sa stea in fund sau sa mearga. De ce este atat de greu sa ne bucuram de ce face acum, fara sa ne gandim la ce nu face.

Noi nu apucam sa ne saturam de cate un Mateism, ca deja nu il mai face. Daca l-as fi grabit,m-as fi bucurat si mai putin timp de atatea minunatii.

Eu nu vreau sa creasca repede. Imi place ca se bucura de lucruri mici....de un puzzle de lemn, de un furtun cu apa sau de tuburile mele cu crema.

Relax:)

Cuvinte magice

2010-05-30T08:22:00.004+03:00

Sunt primele cuvinte de pui mic. Sunt de ceva vreme in vocabular, dar abia acum m-am gandit sa le notez.

Asadar:
-be= adica becul. Pe be ni-l arata peste tot, deja suntem la nivel avansat deoarece ne arata si intrerupatorul si iluminatul public. In Bricostore, la corpuri de iluminat, cred ca a facut febra musculara de cat l-a aratat pe be.
-tici= trici. Adica TRICI.
-ta=Tata. Il striga si in somn, cu un zambet mare, mare pe fata.
-apa=evident, apa. De fiecare data cand vede un pahar sau o sticla, fie ca ii este sete sau nu, incepe: apa, apa, apa. Este minunat cand la o terasa vine cate unul sa te atentioneze ca iti tii copilul insetat. Da, pentru ca Matei se pozitioneaza strategic langa cate o masa si le tot arata oamenilor apa, cu o privire similara cu aceasta.
-ao=alo. Se plimba cu telefonul, telecomanda sau pur si simplu isi tine mana la ureche si zice ao,ao,ao.
-da=da. In general da-ul umbla in turma. Adica ne tot spune:da,da,da,da. Cu datul dincap aferent si zambetul cat casa. E o persoana pozitiva, eu asa cred. Da,da,da,da.
-ne=nu. Si ne umbla in turma si se foloseste cand face ceva ce nu ar trebui (mancat pietre, deschis sertare etc).
Au iesit din uz ma, care desemna orice si pis care desemna orice ii era simpatic.
In schimb, este nou intrat in vocabular pazea caruia nu i-am identificat un inteles.

Solidaritate

2010-05-26T21:41:00.002+03:00

Luni am mers in piata, hotarata sa ii cumpar toate bunatatile nou aparute puiului mic. M-am intors cu cirese, capsune si caise.

Nici ciresele, nici capsunele nu i-au placut. Insa caisele erau sigur ingrozitoare doearece atunci cand m-a vazut ca mananc s-a repezit la mine, mi le-a scos din gura si le-a aruncat pe jos. Cred ca erau otravite si de fapt m-a salvat.

A doua zi a prins o farfurie de capsune si le lua una cate una, gusta putin din ea si dupa ma hranea pe mine. Se pare ca ele trecusera testul:) Eu pot spune ca m-am saturat de ele, ca nu avea rabdare sa le termin, testa si ma hranea.

Trist, tare trist...

2010-05-17T21:03:00.003+03:00

Vladut s-a stins... Noi le dorim multa putere parintilor lui sa treaca peste aceasta incercare.

In fiecare zi imi dau seama cat suntem de norocosi ca il avem pe Matei si ca este sanatos. Astazi am citit o poveste si am vazut niste ochisori mici si tare, tare tristi.

Pe blogul lui Vladut nu am vazut fotografii cu caruselul sau in parc. Insa putem sa il ajutam sa aiba cele mai frumoase fotografii zambind in iarba la un an. Si sa vedem zambete in ochisorii aceia tare, tare tristi...

Dansezi?

2010-05-16T19:00:00.003+03:00

Lui Matei i-a placut muzica de cand avea cateva luni. Imi amintesc de vremurile cand inca era imobil, insa radea in hohote cand ascultam Bebe Voios.
Acum a inceput sa danseze...danseaza pe melodiile care ii plac, indiferent cat sunt de lente sau ritmate...si are un stil extraordinar, speram sa reusim sa il filmam o data ca ar fi pacat sa nu lasam posteritatii asemenea imagini. Se lasa usor pe vine, impinge funduletul in spate si isi flexeaza ritmic picioarele; in acest timp mainile descriu o miscare extrem de neregulata. Totul este acompaniat de un zambet larg si ochi plin de bucurie.
Am prins si noi miscarea si dansam in trei.

Conversatie

2010-05-14T23:24:00.004+03:00

Zilele trecute am ascultat o conversatie tare interesata in parc, intre doi baieti de vreo 4-5 ani.

Unul din ei s-a prezentat Mustafa. A observat reactia celuilalt si a completat: Da, stiu ca este lung.

Iar interlocutorul i-a raspuns tare inocent ca nu i se pare lung, dar lui chiar nu ii place numele.

Mi-am dat seama cat de usor putem noi, adultii, sa formam amprenta prejudecatii in mintea copiilor... Sa le transmitem modele de comportament si de reusita. Sa ne bucuram doar daca urmeaza un traseu prestabilit si sa nu stim sa apreciem schimbarile de directie. Suntem atat de hotarati sa ii modelam incat ne dam seama mult prea rar ca noi suntem pe un drum gresit iar ei se descurcau foarte bine pe cont propriu.

Fericire

2010-05-10T20:59:00.001+03:00

Cam asa aratam noi la finalul unei zile fericite. Am avut o sambata tare frumoasa, alaturi de oameni foarte dragi pe care am dori sa ii vedem mai des.

Peripetii acvatice

2010-05-05T22:35:00.005+03:00

Vin acasa super entuziasmata sa ii spal noile scutece ale lui Matei. Evident ca am uitat sa le pun tocmai pe ele in masina de spalat. Asadar ma straduiesc sa alcatuiesc o noua runda de haine, candidatul ideal fiind perechea de pantaloni cu care fusesem in parc.

Bun...se porneste masina care facea un zgomot suspect. Suficient de suspect incat sa incep sa imi caut cheile de la masina prin casa. Dupa vreo 15 minute ma hotarasc sa opresc masina, sa scot rufele, sa ma uit atenta in ele...nu gasesc suspectul, asa ca repornesc masina, un ciclu diferit si cu extra clatire de data aceasta. Zgomotul apare din nou, dar deja nu ii mai dadeam importanta cuvenita, eram prea ocupata cu impachetatul (pentru ca ne mutam:) ).
Intre o cutie si adiratul becului pe care mi-l arata Matei tot timpul (be, be, be!) am si uitat de masina de spalat...Oricum, ce se poate intampla? Cand mi-am amintit si am vrut sa le scot, nici nu am deschis bine usa ca a picat pe jos CHEIA de la masina.

Parca imi aminteam cum mi-au dat mie cei de la Citroen inca o cheie si parca imi rasunau in ureche ceva sfaturi legate de ingrijirea cu atentie datorita costurilor mari de inlocuire. Vocea respectiva se auzea din ce in ce mai tare in capul meu...si eu ma intrebam din ce in ce mai disperata unde o fi cheia cealalta, ca imbaiata mea nu dadea semne de functionare.

Incep sa scot din toate sertarele si dulapioarele small useless IT stuff, insa cheia mea nu era nicaieri. Cum legile lui Murphy se aplica am gasit-o intr-un final intr-o cutie de pe balcon unde deja am mutat si ambalat toate lucrurile ce nu le vom mai folosi luna aceasta (inclusiv perforatorul neutilizat 3 ani jumatate pe care sotul meu il cauta disperat acum 3 zile- si el tot cu cheia era).

Attachment parenting...how come?

2010-04-28T22:42:00.006+03:00

M-am tot gandit in ultima vreme ce ne-a format pe noi ca parinti. In mod cert am citit mult si am incercat sa invat si din experienta altor mamici inca din perioada sarcinii, iar concluziile erau cam acestea: sa il las sa planga ca altfel se invata in brate, sa il alaptez doar pentru ca eram convinsa de beneficiile pentru sanatate ale laptelui matern si in permanenta cautam solutii comode pentru mine.
Eu nu m-am schimbat peste noapte...In prima luna majoritatea pozelor cu Matei sunt in bratele lui Robert, care mi-a retezat-o scurt de la prima repriza de plans ca el nu il poate lasa singur. Ne era teama sa dormim cu el in pat, asa ca stateam cu orele treji amandoi (eu alaptam, iar perechea ma tinea pe mine treaza). Cred ca 6 luni am avut cosmaruri ca imi pica plodul din pat sau ma trezeam cautandu-l prin cearsaful de la plapuma. Imi amintesc ca o data m-am culcat pe jos langa el, ca sa nu cumva sa il strivesc. Am intrebat-o pe pediatra daca avem voie sa il tinem cu noi in sufragerie, convinsi fiind ca trebuie sa stea doar in patut. Am incercat si un program de masa, i-am dat si completare cand voiam sa dorm. Am avut grafice cu cat si la ce ora mananca, am facut proba suptului si l-am lasat o ora sa planga pentru ca nu era ora de masa (de fapt era, dar statuse ceasul). Imi era teama sa il tin in brate, asadar il alaptam intinsa; la spital l-am luat in brate cand eram singura si nu reusisem sa il conving sa taca altfel, iar cand s-a linistit am apasat pe toate butoanele posibile sa vina sa puna copilul jos ca nu stiu cum sa fac asta.
Ajunsi acasa, am ramas noi cu el...In primele zile incercam sa il conving pe Robert sa ne intoarcem la spital pentru ca Matei imi se parea atat de mic si de trist. Preferam sa nu dorm ca sa imi pot intipari in minte imaginea lui de pui mic, mic , constienta fiind de cat de repede va creste. Mi-am dat seama cat de mult are nevoie de mine intr-o dupa amiaza cu colici, cand nu a functionat nimic si nu s-a linistit decat dezbracat pe pielea mea; invelit intr-o paturica a stat lipit de mine, a transpirat si am adormit amandoi. Atunci mi-am amintit ceea ce ne propusesem dintotdeauna legat de copiii nostri, dar parca uitasem tocmai cand il aveam: sa il respectam pe el. Si incet, incet lucrurile s-au schimbat. L-am lasat pe Matei sa ne arate cum si l-am ascultat doar pe el. Si am invatat sa ne bucuram de el si de fiecare etapa; nu am vrut sa ardem etape cu el, l-am lasat sa le faca in ritmul lui si nu ne-a fost teama ca nu le va face. Ce daca el urla 24 de ore, noi ne asteptasem la asta asa ca il laudam oricui avea urechi sa auda cat este de cuminte.
Nu m-a mai interesat nimic comod, am stat si m-am documentat despre mancare bio, folosim scutece refolosibile, bucataresc cu mult drag, merg in piata cu noaptea in cap. Iar in timpul zilei Matei este seful. Nu ma mai intereseaza sa fie bucataria luna sau hainele impachetate, este mai important sa analizam furnicile in parc sau sa ne aratam nasul unul altuia. Dupa cum nu ma intereseaza nici nepotelul vecinului de la 2 si nici cat de repede a mers vecinul de 6. Am invatat sa recunosc greseala majora de a lasa copilul de 5 luni sa invete plangand sa adoarma...ca de fapt a invatat ca noi nu suntem langa el. Am invatat si sa ma bucur ca doarme cu noi cateva ore noapte de noapte. Ma bucur sa vad diferenta in comportamentul lui...rade in hohote in patut si adoarme; dar asta doar pentru ca atunci cand se trezeste in miez de noapte se muta cu noi. L-am lasat sa exploreze, chiar daca m-au durut si pe mine cazaturile lui. L-am lasat sa manance cat,ce si cand a vrut; acum suntem in perioada stafidelor.

Cel mai bun sfat pe care l-am primit inainte sa nasc a fost: nu te speria, te invata copilul tot.
Ma uit la noi cum ne jucam in parc sau acasa cu el si imi place cum am evoluat (pe principiul lauda-te gura). Si imi dau seama ca singurul merit este ca l-am ascultat si respectat pe el. Stiu ca nu ne incadram in tiparele AP cu totul, dar aceasta abordare este cel mai aproape de sufletul nostru. Si doar Matei ne-a adus aici:)

Jucarii...

2010-04-27T17:12:00.004+03:00

Dupa un weekend frumos, am gasit in blogroll o provocare si mai frumoasa, de la Adra_bell.

Despre weekend vorbim in alta zi, acum este vremea jucariilor.

Am crescut la bunicii mei, la vreo 40 de kilometri de Bucuresti. Ai mei povestesc despre cozi interminabile la librariile din centru pentru a prinde cate o masinuta chinezeasca. Asa ca acestea erau jucariile cele mai de pret, si acum sunt in stare aproape intacta, le-am ingrijit tare bine. Probabil ca vor ajunge la Matei, dar cand va fi mai maricel. Acum cred ca il lasa rece daca jucaria cu care da de pereti are valoare sentimentala sau nu.

De poveste este si un buzdugan/ ciocan de plastic cu care ma aparam de un gascan ce nu ma avea la sufelt.

Cea mai draga jucarie insa este Martinica, ursuletul pe care l-am primit cand m-am nascut. Pe Martinica il luam in vacante cu mine, a dormit cu mine in pat pana acum cativa ani; l-am exilat pe un scaun de teama sa nu se dezintegreze. A fost mult timp imbracat intr-o rochita albastra tricotata, a trecut prin multe operatii de reconstituire a unei urechi sau a unei maini si a ascultat multe confesiuni de liceene. Cand avea Matei cateva saptamani, Martinica era pus langa patut, pe un scaun. A venit tatal meu sa isi admire nepotul si la un moment il aud vorbind cu ursul: Vai, tu mai traiesti?Cred ca cea mai dorita jucarie a fost un joc- Bunul Gospodar. Pana la urma l-am avut in dublu exemplar, mi l-au luat si ai mei si matusa mea. Tot Bunul Gospodar este si cel mai regretat, a ajuns saracul combustibil cand s-a apucat mama sa faca curatenie pe la bunici. Cica era incomplet:) Evident ca avand 2 putea sa fie cat de incomplet voia, tot scoteam un joc intreg din el.

Cred ca s-au pastrat din jucarii...probabil ca podul casei bunicilor mei le gazduieste acum.

Era frumos atunci...noi stabileam ce puteau face jucariile, cat de sus puteau zbura sau ce puteri aveau. Acum jucariile au instructiuni multe si prea putina magie.

Oare cum aratau jucariile Danei, ale lui Bee si ale lui Razvan?

Gesturi frumoase

2010-04-23T21:53:00.004+03:00

Am amanat mult postarea aceasta, dorind sa atasez si o fotografie. Astazi am decis ca mai bine fara fotografie decat deloc.

Incaltarile lui Matei nu ii erau comode, asa ca am inceput sa colindam magazinele fizice si online in cautare de pantofiori. Dupa deliberari, am gasit perechea castigatoare, care urma sa aiba si un statut foarte important: cadoul de aniversarea de un an. Doar ca o serie de coincidente nefericite a facut ca solicitarrea noastra sa se rataceasca in spatiul virtual. Dupa ce Matei a primit un cadou da la noi in fiecare luna, tocmai la un an nu aveam un dar pentru el. Evident ca urmat un mail in care ne exprimam supararea...iar continuarea ne-a surprins. Ileana ne-a gasit adresa si in mijlocul petrecerii au aparut si pantofiorii doriti. Cadoul de un an a fost pana la urma din partea Ilenei iar gestul ei ne-a facut seara mai frumoasa. I-a si purtat de cateva ori si merge excelent cu ei. Acum imi dau seama cat de greu ii era bietului pui cu incaltarile rigide recomandate de ortoped.

Al doilea gest frumos are legatura cu o banca si cu un ofiter de credite. Creditul nostru, ofiterul bancii. Care stia ca pe 15 aprilie este ziua lui Matei si care ne-a chemat sa mai semnam niste acte. Ne-am intors cu Beredel, un ursulet tare frumos, cadou pentru Galusca.

Imi dau seama ca aceste gesturi extraordinar de calde fac diferenta. Si ca astfel de competitii as vrea sa vad intre furnizorii de servicii, nu bannere si spoturi TV.

A fost frumos joi.

Happy shiny people

2010-04-14T21:42:00.003+03:00

Anul trecut pe vremea asta... it was all about us,
now it is all about him.

Nu stiu cand a trecut anul acesta. Am fost prea ocupati...prea ocupati sa descoperim culori, sa invatam sa zambim, sa provocam hohote de ras, sa daruim cuburi de sute de ori pe zi...prea ocupati sa descoperim furnicile in parc, sa invatam sa mergem, sa cantam copacilor...prea ocupati sa citim povesti...prea ocupati sa iubim.

Gata, ultima seara de bebelus; de maine avem un an. La multi ani, Galusca!

In love

2010-04-13T08:07:00.003+03:00

Nu, nu are legatura cu first kiss, ci cu entuziasmul cu care Matei se joaca de o luna cu TRICI.

Se urca pe ea si asteapta sa il plimbam.

Definitely priceless.

Tanti mama lui Matei!!!!

2010-04-12T18:32:00.002+03:00

Deocamdata doar tanti...cam asa ma strigau astazi copiii dupa ce i-am organizat putin si am anihilat dorintele de a da un catel pe tobogan. Ei tot strigau, doar ca mie nu mi-a trecut prin cap pana nu au ragusit ca eu eram cea vizata.

Acum ma simt in targetul unei reclame:"...ca sa nu iti spuna copiii din bloc tanti decat peste 20 de ani".

Mi-a ridicat respectul de sine un domn cu care m-am intalnit in lift, cu ceva probleme cu vederea, ce-i drept, care ma confundase cu cealalta fetita, de la 6.

First kiss

2010-04-12T14:09:00.002+03:00

S-a intamplat in parc, vineri...o fetita de vreo 2 ani s-a dat jos din leagan si a alergat sa imi pupe puiul! Yes, on the lips!!!Ulterior am aflat ca face asta cu toti baietii mai mici, nu avem nimic special.

Cu tati in parc

2010-04-09T10:56:00.002+03:00

Ieri in parc se sparsese teava cu copii. Matei era incantat, s-a tinut dupa toti, a gasit si vreo doi catei pe care i-a tot strigat: pis, pis.

Dupa vreo ora l-a preluat tatal din dotare. Care tata a interactionat cu toate mamicile parcului, mi-a facut un scurt rezumat al varstei copiilor pe care ii alerga Matei si a obosit laudandu-si galusca.

Este evident cine va insoti copilul la petrecerile la care va fi invitat, nu?

Ziua buna se cunoaste de dimineata...

2010-04-06T23:44:00.001+03:00

...sau Project Manager-ul din frageda pruncie:)

Din deplasare

2010-04-05T22:05:00.003+03:00

In primul rand, Hristos a inviat!

Ne revenim dupa un weekend plin de hohote de ras. Matei a fost tare fericit si a beneficiat din plin de decizia noastra de a pleca mai devreme la bunici astfel incat sa petrecem o noapte acolo.

Ne-a explicat ca nu tot ce zboara se mananca, insa tot ce misca si are blana raspunde la numele de Pis! Ne-a demonstrat ca oricine poate avea rezultate nesperate daca este motivat corespunzator. Daca prin parcuri nu reuseam sa il convingem nici macar sa stea in picioare daca era incaltat, in weekend a fugarit cainii (evident, sustinut de maini de noi).

In sfarsit suntem si noi pregatiti sa purtam/ sa fim purtat in spate. Cam asa arata o parte din convoiul imperial:

Cealalta parte, adica perechea, avea rolul bine definit sa alunge cainii ~~traumatizati~~ mai sus mentionati a caror razbunare consta in a musca galusca de anumite parti esentiale si bine mascate de scutec.

Oricum ii speria cantecul vesel pe care il zbierau cei 2 adulti: Cine mai e ca noi, avem convoi! Matei era incantat, s-a jucat de-a v-ati ascunselea dupa spatele meu, a ras, a chirait si a dansat.

Cam asa am dus-o doua zile, nu se indura sa se culce. Astazi in schimb a avut un somn de 4 ore, cred ca nici cand era nou nascut nu am avut parte de asemenea tratament.

Mai vrem!!!

Domnul Goe

2010-04-02T16:45:00.004+03:00

Si mam'mare, mamitica si tanti Mita:)

In Vinerea Mare mergeam cu bunica mea la Biserica...este ritualul cel mai drag mie pe care l-am respectat an de an, mai putin anul trecut, cand tocmai ce nascusem. Anul acesta nasicile l-au dus pe Matei la Biserica. A fost frumos.

Din parc

2010-03-26T07:35:00.005+02:00

Am inceput si noi sa frecventam locurile de joaca pentru copii. Cred ca ne vom opri ca am ajuns la concluzia ca plodul e sociabil, insa mama lui nu.

Ajungem la locul de joaca, punem copilul pe jos ...timp de 5 minute ne ocupam de curatenie (Matei aduna pamant si frunze, mi le da mie, eu le mut in alt loc), dupa care Matei incearca sa manance. Pentru masa sunt alese delicatese gen pietre si guma de mestecat (ce o cauta guma de mestecat la locurile de joaca nu stiu, dar vom afla in timp). Autodiversificarea ca autodiversificarea, dar pana aici!!!Dupa aceea punem copilul in leagan, urla, urmeaza copilul pe tobogan, vrea in brate, mai incercam cate un device, iar urla. Ne intoarcem la ce stim sa facem: o luam de-a busilea.

Cum in parc nu suntem singuri, chiar daca mergem noi cu noaptea in cap, trebuie sa si interactionam. Ieri apare o bunica cu un baietel de un an jumatate. Care baietel preia jucaria lui Matei, iar bunica incearca sa socializeze. Crampeie din conversatie:
Bunica: nu merge?
Mama (yours truly): Nu.
Bunica: e, al meu mergea la 11 luni.
Mama (atitudinea "puiul meu e cel mai pui" devine evidenta): si Matei merge prin casa.
Bunica (comparatie subinteleasa): eeeee, ca are de ce sa se tina.

Bun, cu aceasta ocazie am bifat si competitia in parcuri. Evident, am pierdut.

Din nou evident, nu sunt buna de socializare. Drept urmare bunica a gasit o alta bunica (to be mentioned, cu un copil imbracat in costum intreg de fas, de abia se mai misca). A inceput o discutie despre diversificare, fix langa urechea mea.
Bunica: Si la cat am vorbit eu cu el, eram convinsa ca va vorbi repede. Si uite, are un an jumatate si nu vorbeste. Daca fi-mea s-a apucat sa ii dea peste la 9 luni!!!!

Bine ca suntem la capitolul cum face rata, cum face cainele, cum face PESTELE!!!Exact, copilul ramane mut!

M-a bufnit rasul spre uimirea tuturor, asadar mi-am luat copilul si am plecat.

Daca merg in ritmul asta imi amenajez loc de joaca pe balcon.

Kodak moments

2010-03-24T23:23:00.005+02:00

Sunt acele momente pe care tare drag mi-ar fi sa le pot pastra, desi nu sunt inregistrate foto, video, audio.

- cand a inceput Matei sa se deplaseze de-a busilea si nu avea curajul sa treaca de pe gresie pe parchet.
- momentul cand am fost convinsa ca vreau sa alaptez: intr-o noapte cand s-a bucurat atat de tare sa ma vada si a inceput sa dea din manute. Avea maxim 2 saptamani.
- ZAMBETUL. Dupa un somn bun, incearca sa se trezeasca. Il vad ca nu reuseste decat sa ridice aproape impreceptibil pleoapele, ne vede pe unul dintre noi si zambeste. Este cel mai frumos zambet. Uneori as putea macar incerca sa il filmez, dar parca imi este teama ca nu il voi mai simti la fel prin obiectiv. Si daca nu imi va mai zambi asa inca o data?

Si mult mai multe de atat, incet, incet o sa completez eu lista...

Aventuri la firul ierbii

2010-03-24T21:01:00.004+02:00

Sau cum sa faci un copil fericit intr-o dupa-amiaza. Inutil sa spun ca se uitau toti la mine ca la urs cum am pus copilul pe jos...

Live broadcasting

2010-03-23T18:09:00.001+02:00

Matei doarme pe mine...ce bine ca am invatat sa ma bucur de momentele acestea! Are timp sa creasca.

Nazbatii de 11 luni

2010-03-16T07:26:00.008+02:00

Sau cum am invatat in 11 luni

-sa construim sisteme de catarat in biblioteca

- sa ne dam jos din patut

-sa ne urcam in biblioteca fara constructii adiacente

-dupa darele de scotch de pe mobila este evident ca am invatat sa il dezlipim, nu?
- sa mergem cu un super antemergator (aici vecinii au invatat sa isi tempereze pornirile violente si sa nu vina la noi la usa, asadar le multumim pe aceasta cale).

Dar suntem si consecventi, adica mancam broccoli cu aceeasi placere:

Despre principii

2010-03-11T23:08:00.002+02:00

Sau cum aflam ca nu suntem singuri in blogsfera:)

Familistii ma intrebau ce principii de viata am...Ma intrebau de mult, dar eu m-am mobilizat mai greu.

Sa nu regret ce fac. Sa nu regret nici in 5 secunde, nici peste 10 ani.
La sfarsitul fiecarei zile, plusurile sa fie mult peste minusuri.
Sa am puterea sa imi recunosc greselile.
Sa invat....informal mai degraba decat formal.
Apreciez ce am...si ma bucur de ce am, fara sa ma gandesc prea mult la ce nu am.

Cam acestea sunt cele dupa care ma ghidez...insa imi doresc mult sa reusesc sa le includ si pe acestea pe lista, pentru viitor:

sa nu imi fie teama de esec;
sa imi indeplinesc visele atunci cand le visez; am invatat ca puse deoparte pleaca usor, usor din gandurile mele si mi le amintesc mult prea tarziu.

Cine mai doreste, cine mai pofteste? Dau o leapsa cu principii!

Despre agenti imobiliari

2010-02-25T22:35:00.002+02:00

Upgrade de la 2 camere semidecomandat la 3 camere decomandat. Apartamentul, bineinteles...
Iar acest upgrade presupune interactiunea cu agentii imobiliari.
Unii sunt bine pregatiti, dar ei sunt putini si in calea noastra au aparut si mai putini.
Celelalte doua categorii ne scot peri albi.
Primii sunt cei care incep orice conversatie cu sarutmainile doamna Andreea. Indiferent ca este telefonica, prin SMS sau mail. Si te suna de 10 ori consecutiv daca nu ai raspuns. Dupa care urmeaza SMSul cu sarutmainile. Unii se mai supara pe proprietar si scot de la sine putere apartamentul de la vanzare. Altul il cearta pe vanzator privind termenul de eliberare: pai eu la banii astia ma mut in chirie imediat. Pai stai ca banii astia el ii cere, eu nu ii dau, lasa omul in pace! Altii se plictisesc daca stai in apartament mai mult de 2 minute. Pai ce, nu v-ati hotarat? Schita?Nu am, trebuie?
In cea de-a doua categorie sunt agentii la costum. Care simt nevoia de la telefon sa mentioneze ca ei de abia acum au ajuns la laptop si ca vor veni cu peugeout-ul verde la intalnire.Nici ei nu au schita, si nici cu rabdarea nu stau prea bine.
Eu cred ca se dezgheata piata imobiliara cand se vor inmulti agentii bine pregatiti. Ca mie, dupa ce am cunoscut atatia, parca imi vine sa ma las pagubasa:)

Martisor

2010-02-24T07:39:00.003+02:00

Imi place foarte mult iarna, drept urmare nametii recenti m-au facut foarte fericita. Chiar daca eram sechestrati in zona si nu am putut sa plecam nicaieri.
Dar totul a inceput acum 2 saptamani, intr-un weekend, cand am iesit cu noaptea in cap afara si se simtea mirosul de primavara. Atunci am simtit ca mi-am luat portia de iarna si gata, vreau sa schimbam peisajul.
Mirosul de primavara inseamna salata cu de toate (care in alta perioada parca nu are farmec), plimbari in parc, estimare eronata a hainelor potrivite temperaturii si din ce in ce mai multa lumina.
Si amintiri legate de primavara trecuta, cand functionam 2 in 1 iar programul fiecarei dimineti includea salata cu de toate, cu ingredientele luate zilnic din piata...ca de, eram rasfatata tuturor:)

Avem ghetute!

2010-02-17T22:29:00.004+02:00

Noi am tot amanat momentul, parca stiam cat de dificil va fi sa il incaltam. Nu ne-am inselat...din magazin am plecat cu o ghetuta la purtator, cu alta in sacosa, de ne atentionau trecatorii.

Incet, incet ne ne obsinuim si cu ele.

Weekend off

2010-02-10T19:31:00.002+02:00

Imi place mult sa stau cu Matei...Fiecare perioada a fost minunata, dar parca acum este cel mai frumos. Comunicam mult mai bine, incepe sa isi manifeste independenta dorind ocazional sa se joace singur (la el jucat singur inseamna scosul hainelor din sofonier sau desfacutul servetelelor din cutie, deci am ce face dupa aceea).

Fiind de la inceput doar noi 3, ne-am obsinuit asa si ne place foarte mult sa mergem cu Matei peste tot. Matei este un copil intelegator, iar noi nu am abuzat de el ducandu-l in locuri nepotrivite. Dar de cand a inceput sa misune de-a busilea, nu mai putem merge cu el nicaieri deoarece nu mai are rabdare. Si oricat de deschisi am fi, parca nu vrem sa il lasam (inca) pe jos prin restaurante.

Dar weekendul acesta am avut liber:) Sambata seara a fost al nasicilor, iar duminica Bunibu si Tataitu l-au delectat:) Sambata am socializat noi, dar duminica am profitat de timul liber facand ordine in sifonierul devastat si plangandu-ne de dorul plodului!!! Imbatranim sau devenim parinti cu acte in regula:)?